Părinţii adoptivi, apreciaţi mai mult ca cei biologici. Se întâmplă în casele de tip familial
Tot mai mulţi copii lipsiţi de grija părintească primesc şansa de a avea o viaţă decentă şi o familie iubitoare. În ultimii cinci ani, numărul copiilor educaţi în case de tip familial sau de către asistenţi parentali profesionişti a crescut de aproape două ori.
Liuba şi Nicolae Roşca din satul Fârlădeni, raionul Căuşeni au fondat una din primele case de tip familial încă în anii '90. Pe lângă doi copii biologici, cei doi soţi au crescut 25 de copii, ai căror părinţi au fost, în majoritatea cazurilor, decăzuţi din drepturile părinteşti.
"I-am luat pe toţi din casa de copii. La început a fost foarte greu. Plângeam nopţile, nu putem acomoda şi eu, şi ei tot. Copii au nevoie de căldură sufletească în primul rând, să fie îngrijiţi, să facă lecţiile, să aibă unde dormi şi ce mânca", povesteşte Liuba Roşca.
Acum în casa familiei Roşca cresc cinci copii. Micuţii nu vor nici să-şi amintească de viaţa alături de părinţii biologici şi spun că dragostea părintească au descoperit-o aici:
"Eu am învăţat multe lucruri aici, de toate am învăţat, noi ne vesilim, vorbim ca fraţii".
"Eu am învăţat să ascult, să-l ajut pe tatic afară. Eu mulţumesc părinţii că mi-au primit în casa lor, mă ascultă şi mă îmbracă".
Îndemnizaţia lunară de 3 020 de lei pentru un copil nu le prea ajunge. Mai ales că cei doi soţi continuă să-i ajute pe ceilalţi copii, care au crescut mari, însă îi vizitează des.
"Eram foarte mică, când mi-au luat părinţii. Acum am 22. Am învăţat că în primul rând că trebuie să fie om în viaţa. Nu ştiu cum era să fiu acum dacă nu erau să mă crească ei. Eu o să-mi dăruiec copiilor mei ceea ce nu am avut eu, ca ei să nu treacă peste ce am trecut eu. O să-i educ şi o să-i învâţ aşa cum mi-au educat aceşti mămica şi tăticul", spune Viorica Morari.
Potrivit Ministerului Muncii, în prezent, peste 340 de copii cresc în case de tip familial, iar aproape 400 sunt educaţi de asistenţi parentali.