În timpul luptelor crunte din Primul Război Mondial, opt unități ale Diviziei 77 Americane, sunt căsăpite de trupele germane în pădurea Argonne, Franța.

Din 554 de suflete, 197 mor, alte 150 fiind declarate dispărute sau luate prizoniere.

194 de oameni scapă, după ce un porumbel, ”Cher Ami”, reușește să ducă Aliaților un mesaj, deși este împușcat într-o aripă și într-un picior, devenin erou național în Statele Unite.

Pe 2 octombrie 1918, a 77-a Divizie a Forțelor Americane avansează în Pădurea Argonne, din Franța, pe frontul Primului Război Mondial. Pentru că există probleme de comunicare, maiorul Charles White Whittlesey, cel care conduce operațiunea, crede că este ajutat, pe flancul stâng, de trupele franceze iar pe cel drept de două unități SUA. Whittlesey nu știe că ordinul de suținere nu s-a mai dat, așa că nu oprește din marș.

Curând, află că sunt încercuiți de soldații germani, iar sprijinul este inexistent. Vreme de șase zile, americanii resping toate atacurile. Dar hrana se termină. Apa a dispărut, se poate ajunge la un mic pârâiaș, dar asta numai sub teroarea tirului inamic. Muniția mai poate ajunge maximum 24 de ore.

Iscoadele trimise către aliași au fost prinse. Din 554 de oameni, Whittlesey a pierdut, deja 197. Alții sunt dați dispăruți. Decide să trimită primul porumbel, când vede că mai are 194 de oameni valizi. E singura soluție.

Fără un ochi, o aripă și cu alice în piept, ”Cher Ami” s-a ridicat și a continuat să zboare. 194 de oameni i-au datorat viața.

Întâiul sol este pregătit. Pleacă ducând mesajul ”Mulți răniți. Nu putem evacua”, dar pasărea este doborâtă de nemți. Al doilea e gata. ”Oamenii suferă. Ne puteți trimite întăriri?” Porumbelul este interceptat de trupele dușmane. Resursele, de orice fel, sunt epuizate. Comandantul are nevoie de un ”baraj”, pentru a putea ajunge la Aliați.

Numai că aceștia nu-i cunosc poziția, trag fix asupra lui și a oamenilor săi. Atunci apelează la ”Cher Ami”, un porumbel specializat în mesagerie pe timp de război. Femela primește un mesaj, scris pe o foiță de ceapă: ”Suntem pe drumul paralel cu 276.4. Artileria noastră trage exact către noi. Cerule, opriți-vă!” ”Cher Ami” pleacă, dar e văzută de trupele germane, care o iau la țintă.

Este doborâtă, însă se ridică și continuă să zboare. 40 de kilometri, cu o aripă rănită. Face 25 de minute până la Cartierul General. Focul încetează, oamenii sunt salvați: 194 de supraviețuitori! E ciuruită în piept, în aripă, și-a pierdut un ochi iar medicii încearcă să-i salveze piciorușul. Nu pot. Primește o proptea din lemn. Când este refăcută,”Cher Ami” pleacă, la bordul unei nave, spre Statele Unite, cu Generalul John J. Pershing prezentându-i onorul!

Porumbelul a livrat o duzină de mesaje importante pe frontul Primului Război Mondial

În SUA devine simbolul celei de-a 77-a Divizii. Primește medalia ”Crucea de Război”,pentru livrarea a 12 mesaje importante în faimoasa Bătălie de la Verdun. Moare la Fort Monmouth, New Jersey, pe 13 iunie 1919, din cauza rănilor căpătate în toamna anului trecute. Este inclusă în ”Racing PIgeon Hall of Fame” în 1931. Omul care a antrenat-o, Enoch Clifford Swain, este, de asemenea, premiat.

Acolo, în liniștea Pădurii Argonne, un monument amintește despre jertfa ”Batalionului Pierdut”. ”77”, numărul Diviziei, câteva căști și...un porumbel!

În anii '40, un taxidermist conservă pasărea și o donează faimosului Institut ”Smithsonian”. Astăzi, ”Cher Ami” poate fi văzută, alături de Sergentul Stubby(1916 - martie 1926), un cățel care a servit vreme de 18 luni pe front, în cadrul Muzeului Național de Istorie Americană, secțiunea ”Prețul Libertății”.