Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

De Sfintele Paști, salutul tradițional "Hristos a înviat!" și răspunsul la fel de tradițional "Adevărat a înviat!" ne domină, firește, comunicarea. Dar, deși e criticată de unii, devine tot mai răspândită urarea Paşte fericit! Critica vizează nepotrivirea urării cu trăirea religioasă a apropierii sărbătorii. Într-adevăr, Postul Mare și Săptămîna Patimilor nu sunt perioade în care spiritul se cuvine să fie dominat de așteptarea febrilă a sărbătorii. Pe de altă parte, este vizată maimuțăreala provincială a urărilor similare din alte limbi: în primul rând Happy Easter! în engleză, la fel cum s-a încetățenit pe la noi urarea Crăciun fericit! inspirată din Merry Christmas! Mai deranjează și calamburul involuntar în care Paşte e reinterpretat ca imperativul verbului a paște.

În plus, chiar substantivul Paşte ca masculin singular este supus oprobriului filologic, deoarece ce la origine era un feminin plural.

Criticile au un grăunte de adevăr, dar nu și dreptate absolută. Secularizarea relativă a sărbătorilor religioase este un proces general și inevitabil în omenirea modernă. Sărbătorile se  internaţionalizează, și o fac, în consecință și urările. La rândul lor, persoanele profund religioase își pot respecta ritualurile severe și sobre. Iar urarea ca atare nu contrazice spiritul pascal, fericirea fiind un sentiment cât se poate de la locul și la timpul lui în Duminica Învierii.

Dacă francezii urează Joyeux Pâques, italienii Buona Pasqua, nemții Frohe Ostern probabil că nu o fac pentru că ar fi mai puțin creștini decât românii.

Cât privește comicul omonimiei care asociază pasca cu păscutul,  e plin de lexicul de materie primă pentru jocurile de cuvinte și nu toată gluma e blasfemie.

Rămâne disputa pur gramaticală dacă e corect Paști sau Paște. Inițial, în vechime, era vorba de Sfintele Paști ca plural al substantivului pasca, ce desemna în latină azimele consumate de evrei de marea lor sărbătoare Pesah. Treptat forma de plural paști s-a transformat în paște. Iar apoi forma Paști  a fost reinterpretată de vorbitori ca masculin singular. După care și dicționarele au indicat forma Paşti ca substantiv masculin. Dar diferite dicționare oferă diferite recomandări de plural și de forme articulate. Ce e corect și ce nu? Unii lingviști observă că persoanele cei care folosesc pluralul Paşti nu folosesc singularul, iar cei care spun Paşte fericit nu ar construi un plural Paşti fericite!  Adică, deocamdată coexistă două norme, una mai veche, conservată de stilul bisericesc (sfintele Paşti), alta mai nouă, parcă nu prea corectă, dar acceptată pe larg.