Căciula, bundiţa, sumanul şi opincile sunt lucruri purtate pe vremuri de orice moldovean atât în zi de lucru, cât şi de sărbători. Astăzi, hainele de altădată au dispărut practic din garderobe. Cei câţiva meşteri care cunosc secretul confecţionării hainelor tradiționale pot fi numărați pe degete. Lucrează mai mult din entuziasm și pasiune, pentru a nu lăsa ca Moldova să-şi piardă valorile lăsate din strămoși. 

Astăzi hainele naționale pot fi văzute doar la membrii colectivelor folclorice şi meșterii populari. În sate, portul tradiţional mai poate fi întâlnit la ciobani care, care nu renunţă la hainele de altădată, sfidând evoluţia în domeniul vestimentar.

Teodor Grâu, din satul Recea, raionul Râșcani, este unul dintre ei. El crește oi de mai bine de 30 de ani, iar în tot acest răstimp a trăit practic la stână.

"Sunt mai sănătoase, naturale, sănătoase, sunt calde. Ai îmbrăcat un cojoc. Dar în fâşurile astea – îngheţi de frig de ele", a explicat ciobanul. 

Meșterul popular Dumitru Pascari vine deseori la stâna lui Teodor Grâu după piei. Le cumpără, iar apoi confecționează din ele căciuli în atelierul său din Bălți.

"Acum căciula este gata de a o întinde pe calapod. Bătrânii la ţară le mai poartă şi aşa, aşa le poartă. Înainte când se duceau la nunţi buneii noştri se duceau aşa – se zice de-a caţaua, dar veneau aşa, de-a oaia", a zis bărbatul.

Meşterul confecţionează nu doar căciuli, ci și opinci.

"O pereche de opinci ca să o faci de la început până la urmă trebuie vreo patru, cinci ore", a dăugat acesta.

Bundițele și sumanele fac şi ele parte din portul popular. Din păcate, cei care mai confecționează astfel de articole vestimentare pot fi număraţi pe degete.

Meșterul popular Maria Cristea din Chișinău face sumane după o tehnică veche de sute de ani.

"Un suman să faci e foarte greu. Dacă lucrezi o săptămână, pe urmă o săptămână trebuie să-ţi odihneşti degetele. Pentru că e o stofă foarte groasă, se lucrează foarte greu, firul asta cu care se ornamentează se lucrează foarte greu pentru că trebuie să-l împleteşti foarte strâns", a spus femeia.

Dar de ce am ajuns să nu prea purtăm în viața de zi cu zi aceste haine? De ce ne este rușine să valorificăm ceea ce ne reprezintă ca neam?

"Poate a fost perioada aceasta sovietică. Tot ce era naţional era considerat că nu e frumos, că este pentru ţărani. Am pierdut aproape o generaţie, o generaţie care nu a reuşit să îndrăgească portul popular", a enunţat Maria Cristea. 

Probabil că nu avem nimic împotriva portului şi tradiției moștenite de la străbuni, dar, pe de altă parte, ne temem să nu părem niște ciudați, nişte caraghioşi înapoiaţi în epoca blugilor şi imprimeurilor.