De la agonie la extaz

Igor Dodon se lamenta deunăzi că suporterii socialiștilor îi reproșează că a dat puterea dreptei, sugerând astfel că alierea dintre stânga pro-rusă și dreapta anti-Plahotniuc este efemeră. Iată însă că șeful statului s-a sucit. S-a transformat peste noapte din sceptic în optimist.

După ultima ședință a conducerii PSRM, el privește cu încredere în viitor. Președintele speră ca actuala majoritate parlamentară să reziste pe durata întregului mandat.

Trecerea sa de la agonie la extaz este explicabilă. Rusia, care a impus alianța Kozak, nu a urmărit doar să scape de Plahotniuc. Liderul PDM era un tip indezirabil pentru ruși, desigur, dar dacă ar fi cedat șantajului, după cum am spus și cu alte ocazii, Dmitri Kozak ar fi uns o coaliție PSRM–PDM.

Pentru Moscova conta să-și aducă oamenii săi de la Chișinău la guvernare. Scopul ei era ca PSRM  să ajungă la pupitrul puterii în orice combinație: fie cu democrații, fie cu socialiștii.

Cum cu Plahotniuc nu s-a putut, Putin l-a constrâns pe Dodon să bată palma cu Maia Sandu și Andrei Năstase.

Ca să încropească o alianță cu blocul ACUM, socialiștilor li s-a ordonat să schimbe macazul. Să renunțe la o mulțime de condiții pe care le etalaseră imediat după alegeri: întărirea instituției prezidențiale, controlul asupra Internelor, politicii externe etc.

Mai mult decât atât. Ei au fost siliți să-și modernizeze vocabularul, să-și modifice substanțial discursul politic, să uite pentru o vreme de federalizare, să nu mai atace UE ș.a.m.d.

„Maskirovka” lui Putin la Chișinău

Altfel spus, lui Dodon și compania li s-a sugerat de la Moscova: machiați-vă după moda europeană și stăpâniți în beneficiul Rusiei. Asistăm la derularea unei celebre strategii numite „maskirovka” pe care rușii au pus-o în practică în repetate rânduri în diferite țări ale lumii.

Și bolșevicii, și epigonii lor putiniști au avut mereu capacitatea de a se adapta la condițiile și tradițiile țărilor pe care urmau să le controleze. Și-au găsit întotdeauna aliați în mijlocul social-democraților, anarhiștilor, sindicaliștilor, populiștilor și radicalilor de tot felul pentru a ajunge pe spinarea lor la guvernare.

În perioada interbelică, de exemplu, Stalin a exploatat cu succes tactica fronturilor populare, reușind să preia puterea în Spania. După cel de-al Doilea Război Mondial, sovieticii au folosit curentul eurocomunist pentru a-și întări pozițiile în Italia și Franța. În țările arabe (Egipt, Siria) filorușii s-au vopsit în naționaliști de stânga.

Strategia mezalianțelor i-a permis Moscovei să sovietizeze rapid țările Europei Centrale și de Est. Deși partidele cominterniste erau slabe în România sau Polonia, coalizarea lor cu tradiționalele partide burgheze le-a permis să monopolizeze treptat întreaga putere și s-o pună în serviciul Kremlinului. 

Guvernare rusească sub acoperire europeană

La Chișinău Guvernul Maiei Sandu este într-un fel reproducerea Guvernului Petru Groza de la București. Format inițial din liberali (Gheorghe Tătărescu), reprezentanții Frontului Plugarilor și comuniști, acesta a fost uns la guvernare de trimisul Kremlinului Andrei Vîșinski, precursorul lui Dmitri Kozak.

Politicienii de dreapta care acceptaseră să colaboreze cu noua putere controlată de Rusia Sovietică invocau și ei, aidoma blocului ACUM, rațiuni tactice, nevoia de a salubriza statul, de a combate corupția și sărăcia etc. Stratagema Moscovei s-a încununat de succes: Tătărescu, țărăniștii și toți burghezii au putrezit în pușcărie, iar Stalin a sovietizat România până-n străfunduri.

Nu știu dacă liderii PAS și PPDA, aliindu-se cu PSRM, au luat în calcul riscurile de a fi folosiți pe post de cal troian pentru ca Moscova să-și refacă influența totală de la Nistru până la Prut. Oricum, Putin a reușit, cu ajutorul lor, să încheie o strălucită operațiune secretă. A impus în una dintre fostele republici sovietice o guvernare rusească sub acoperire europeană.

Privit din acest unghi, așa-zisul moratoriu geopolitic, o gogoriță a Lubeankăi, i se potrivește Moscovei ca o mănușă. Combateți corupția și războiți-vă cu moștenirea oligarhului cel rău, dau de înțeles rușii, dar nu anchetați finanțarea rusească a PSRM, nu întoarceți acasă de la vamă militarii și propagandiștii ruși, nu arestați mercenarii care luptă în Donbass, puneți batista pe țambalul integrării europene etc.

Acaparează statul profund

Putin, desigur, face și el niște concesii. PSRM nu va vorbi un timp despre federalizare sau despre Uniunea Eurasiatică. Însă în spatele acestor cedări minore, rușii preiau puterea profundă în stat, nu cea de la suprafață pe care i-au dat-o Maiei Sandu.

Dodon a început deja acapararea justiției și instituțiilor de forță. Securitatea, procuraturile, judecătoriile, armata și forțele speciale  sunt țintele prioritare ale partidei filoruse.

Suporterii blocului ACUM, euforizați, refuză să vadă partea urâtă și nocivă a coaliției cu PSRM. Deocamdată  se scurge luna de miere pentru alianța negociată de Dmitri Kozak.

E o amețeală de pe urma succesului în tabăra PAS-PPDA. Nu contenește beția de cuvinte și de planuri îndrăznețe în sânul noii guvernări.  

Între timp, rușii folosesc imaginea Maiei Sandu pentru a adormi vigilența Occidentului și a se înșuruba temeinic în structurile puterii de la Chișinău. Există și un interes material. Moscova speră să obțină poate niscaiva bani europeni, deoarece Putin nu are resurse financiare suficiente pentru a întreține noul regim hibrid de la Chișinău.

Re-oligarhizarea Republicii Moldova

Dez-oligarhizarea în concubinaj cu un partid pro-Kremlin nu-i decât o himeră. În realitate, are loc deja o re-oligarhizare a statului, pârghiile reale, nu cele de fațadă, ale puterii, trecând în mâinile oamenilor Moscovei. 

Niște fantome bântuie pe coridoarele noii guvernări din Republica Moldova. Fantomele lui Petru Groza, Gheorghe Tătărescu și Andrei Vîșinski.

Colaboraționiști, victime naive și călăi. Toți împreună, unii cu voie, alții fără voie, au servit cauza Maicii Rusia", a scris Petru Bogatu.