Una dintre cele şapte exoplanete descoperite pe orbita micuţei stele TRAPPIST-1 ar putea avea apă în stare lichidă şi ar putea susţine viaţa aşa cum o cunoaştem pe Pământ, conform unui nou studiu bazat pe modele climatice computerizate ce a fost publicat în ultimul număr al revistei The Astrophysical Journal, informează SPACE.com, citează realitatea.net.

Localizată la aproximativ 39 de ani lumină distanţă de Pământ, TRAPPIST-1 este o stea pitică relativ rece, din clasa M, având aproximativ 9% din masa Soarelui şi 12% din diametrul solar. Această stea rece are pe orbită cel puţin 7 planete telurice de dimensiuni apropiate de cea a Pământului sau chiar mai mici.

Apelând la modele computerizate ale evoluţiei climatice terestre, cercetători de la Universitatea din Washington (UW) au simulat condiţiile de mediu de pe fiecare dintre cele 7 planete din jurul stelei TRAPPIST-1. Modelele au arătat că toate cele 7 exoplanete au evoluat probabil similar planetei Venus, ceea ce înseamnă că apa eventualelor oceane şi mări s-ar fi evaporat relativ repede după formarea acestor planete.

Conform acestor modele, cele şapte planete din sistemul stelar TRAPPIST-1 ar fi acoperite de atmosfere dense şi cu o compoziţie improprie vieţii. Cu toate acestea, una dintre planete, denumită TRAPPIST-1e, ar putea dispune încă de apă lichidă la suprafaţă şi ar putea susţine forme de viaţă similare celor terestre, conform studiului.

"Noi am modelat diferite tipuri de atmosfere care nu ne sunt familiare pentru că nu am dorit să pornim de la presupunerea că tot ce întâlnim în sistemul nostru solar se regăseşte şi în cazul altei stele", a explicat coordonatorul acestui studiu de la UW, cercetătorul Andrew Lincowski. "Am derulat aceste simulări şi am observat cum ar fi arătat aceste diferite tipuri de atmosfere", a adăugat el.

Planeta TRAPPIST-1e se află în interiorul zonei habitabile a stelei în jurul căreia orbitează, adică se află la distanţa în care este suficient de cald pentru ca apa să rămână la suprafaţă în stare lichidă şi suficient de rece pentru ca aceasta să nu se evapore complet, aşa cum este Pământul. De asemenea, este posibil ca această planetă să dispună de foarte mult oxigen. Pe măsură ce apa se evaporă de la suprafaţa planetei, vaporii rezultaţi, sub acţiunea radiaţiei ultraviolete stelare, se scindează în elementele componente ale apei, hidrogen şi oxigen.

Hidrogenul este suficient de uşor pentru a părăsi atmosfera planetei, în pofida atracţiei ei gravitaţionale, dar oxigenul este o moleculă suficient de grea pentru a rămâne în atmosferă vreme îndelungată. Din acest motiv, planeta TRAPPIST-1e ar putea avea o atmosferă densă care să abunde în oxigen, formată prin procese diferite decât cele observate până în prezent.

"Această situaţie ar fi posibilă dacă această planetă a avut iniţial mai multă apă decât Pământul, Venus sau Marte", a susţinut Lincowski. "Dacă planeta TRAPPIST-1e nu şi-a pierdut toată apa în prima parte a existenţei sale, azi ar putea să fie o lume a apelor, o planetă acoperită de un ocean global. În acest caz ar putea avea un sistem climateric similar celui terestru", a adăugat el.

Alte două exoplanete din sistemul stelei TRAPPIST-1 par să orbiteze prin zona habitabilă. TRAPPIST-1d orbitează la limita interioară (dinspre stea) a acestei zone, în timp ce de la distanţă mai mare, planeta TRAPPIST-1h se află pe o orbită la limita exterioară a acestei zone.

"Această familie de exoplanete ne poate ajuta să înţelegem mai bine modul în care evoluează astfel de corpuri pe orbita unei stele foarte diferite faţă de Soare. Stelele pitice din clasa M sunt foarte diferite (de Soare) aşa că trebuie să ne gândim ce efecte chimice poate avea radiaţia unei astfel de stele asupra atmosferei unei planete şi cum afectează ea clima", conform coordonatorului acestui studiu.

Pe lângă potenţialul de a exista condiţii pentru viaţă pe planeta TRAPPIST-1e, simulările computerizate folosite au indicat şi faptul că planeta TRAPPIST-1b, cea mai apropiată de steaua sa dintre cele şapte planete descoperite în sistemul TRAPPIST-1, este atât de fierbinte încât nu se pot forma nici măcar norii din acid sulfuric care acoperă planeta Venus.

Planetele TRAPPIST-1c şi d primesc cu puţin mai multă energie stelară decât primesc planetele Venus şi Pământ de la Soare, şi, drept urmare, au probabil atmosfere dense şi improprii vieţii. De asemenea, şi celelalte planete exterioare zonei habitabile, TRAPPIST-1f, g şi h ar putea fi nişte lumi acoperite de gheaţă, în funcţie de cât de multă apă s-a adunat pe ele de-a lungul timpului.

"Procesele prin care trec de-a lungul timpului planetele telurice, de tip terestru, sunt determinante pentru posibilitatea de apariţie a vieţii pe aceste planete, aşa cum este şi abilitatea noastră de a înţelege şi interpreta eventualele semne de viaţă pe care le-am observa", a comentat şi Victoria Meadows, coautor al studiului şi profesor de astronomie la UW. "Acest studiu indică faptul că în curând am putea căuta efectele detectabile ale acestor procese în cazul exoplanetelor pe care le descoperim", a adăugat ea.