Poetul şi dramaturgul Petru Cărare a fost condus astăzi pe ultimul drum. Colegi de breaslă, prieteni şi oameni simpli care i-au admirat creaţiile i-au adus un ultim omagiu. Dis-de-dimineaţă, sicriul cu corpul neînsufleţit a fost dus la sediul Uniunii Scriitorilor. Ulterior, cortegiul funerar a ajuns la Cimitirul Armenesc, unde regretatul poet a fost înmormântat.

Printre cei care au venit să-l vadă pentru ultima dată sunt scriitorii Vladimir Beşleagă, Arcadie Suceveanu şi Gheorghe Postolache.

"Rămâne un om care i-a făcut pe mulţi să se înveselească, dar şi să cadă pe gânduri, pe unii chiar să-şi revizuiască opinia. A fost un om îndrăzneţ, un om care se aude cum s-a spus. Nu a vorbit pe la colţuri, a spus-o direct. Vă spun o epigramă. După nuntă despărţire, face mofturi conul mire, fata pleacă într-un minut, ce am avut şi ce am pierdut", a spus umoristul, Gheorghe Postolache.

Pentru că au fost buni prieteni, şi fostul preşedinte al ţării, Nicolae Timofti, a venit să-şi ia rămas bun de la Petru Cărare.

"Cum va rămâne în amintirea dumneavoastră? - Ca întotdeauna un patriot, un om care a trezit pe mulţi din somnul lor adânc. Şi pe mine inclusiv. Am citit mereu ceea ce publica el în „Chipăruş”, atunci când era. După aceasta toate „săgeţile” lui care le-a trimis unde trebuie şi împotriva cui trebuie", a spus fostul preşedinte al Republicii Moldova, Nicolae Timofti.

Şi oamenii simpli, care îi cunosc creaţia şi l-au admirat pe Petru Cărare, au venit să-l petreacă pe ultimul său drum.

"L-am cunoscut ca scriitor, era şi un om foarte bun, un om de viaţă. Dumnezeu să-l ierte."

"Cărare spunea aşa: "O, câţi poeţi la vârsta mea, erau de-acuma clasici şi câţi mureau de-atâtea ori, la vârsta mea nemuritori. Iar eu ajuns la vârsta lor, nici clasic nu-s şi nici nu mor." Deci, Cărare n-a murit, şi-a făcut cărare în întreaga literatură şi popor."

Petru Cărare s-a născut în data de 13 februarie 1935, în satul Zaim, raionul Căușeni. În 1958 se angaja la revista de satiră "Chipăruş", unde publica versuri satirice şi parodii. Debutul literar are loc în 1959, când Uniunea scriitorilor recomandă spre publicare primul volum de versuri lirico-satirice "Soare cu dinţi". Volumul însă nu trece de cenzura sovietică, iar poetului i se pune ştampila de "naţionalist". La scurt timp, după ce împreună cu mai mulţi prieteni depune flori la monumentul lui Ştefan cel Mare cu ocazia împlinirii a 600 de ani de la descălecarea Moldovei, este trimis în exil, până în 1961, la Teleneşti. Petru Cărare s-a stins din viaţă luni dimineaţă, la vârsta de 84 de ani.