Că e sărbătorit pe stil nou sau pe vechi, Crăciunul înseamnă și sacrificarea godacului. Tradiția este respectată cu strictețe în familia Helbet, din satul Ghidighici, municipiul Chișinău: 

''Să luăm un pahar de cinste pentru sănătatea porcului că a trăit, a fost bravo, a fost bun, frumos.''

Porcul a fost crescut un an şi este sacrificat în ajunul Crăciunului. Vasile Helbet spune că a învăţat de la părinţi cum să taie porcul: 

''Tradiţia în familia noastră se menţine din bătrâni. După ce este pârlit, îl curăţim bine de cenuşă, îl spălăm bine, îl dăm cu sare ca şoricul să fie moale şi gustos. Pe urmă îi scoatem slănina, îi scoatem muşchii.''

Tăiatul porcului este motiv de bucurie pentru copii: 

 ''Hai vino încoace la mine. Hai Victor, vino încoace. Îi place, îi place. E bine, e călduţ pe porc, aşa-i?''

După ce este sacrificat, porcul este tranşat, iar gospodinele pregătesc tradiţionalele bucate de Crăciun: 

''Friptură, o să facem cighiri, o să facem saltison, o să afumăm şi o bucăţică de carne, cârnaţ'', spune Vasile Helbet.

Potrivit tradiţiei populare, splina porcului reprezintă un oracol de încredere: 

''E bună. Aici merge mai subţire, pe urmă mai lată şi mai lungă. O să avem iarnă până la primăvară. Dar nu e chiar aşa mare, cu omăt mult. Dar o să fie cam lunguşoară.''

Dacă aceasta este groasă, atunci vom avea o iarnă geroasă, cu multă zăpadă şi o vară bogată. Iar dacă splina este subţire, vom avea o iarnă fără zăpadă.