Povestea cutremurătoare a primei persoane din lume care a beneficiat de un transplant de față. A fost mutilată de câine: "Aveam o gaură uriașă"
Izabela Dinoire a fost prima persoană din lume care a beneficiat de un transplant de față. Femeia a ajuns de urgență la spital, mutilată, după ce câinele ei i-a smuls nasul și buzele în timp ce ea zăcea pe podea, leșinată. Din acest punct, povestea ei devine din ce în ce mai ciudată, scrie a1.ro.
Prima persoană care a primit un transplant de față a trăit și a murit în condiții bizare.
Izabela Dinoire a fost fața - la propriu - a uneia dintre cele mai mari reușite ale lumii medicale, în 2005. Cazul ei a fost o rază de speranță pentru victime ale unor accidente cumplite, din întreaga lume.
Zece ani mai târziu, fața ce ar fi trebuit să îi ofere o nouă viață a omorât-o.
Mamă a doi copii, soarta Izabelei a fost pecetluită de o săptămână furtunoasă și o ceartă cumplită cu familia. Izabela era singură acasă, pe 27 martie 2005. A luat un pumn de pastile, ca să "uite de probleme". N-a vrut să recunoască adevărul mult timp...a vrut să se sinucidă. A leșinat și s-a lovit cu capul de colțul unei mese. Și-a revenit, după câteva ore, s-a ridicat și și-a aprins o țigară. Nu înțelegea de ce îi tot cădea din buze. Privirea i s-a lipit pe o baltă de sânge de pe podea. Lângă ea, câinele ei, Tania, tot mesteca ceva.
Când s-a privit în oglindă, a înțeles ce i se întâmplase: "Nu puteam să cred ce vedeam. Era îngrozitor!", își amintea Izabela.
Câinele ei îi smulsese cu dinții toată jumătatea inferioară a feței. Nu mai avea nas, buze și nici bărbie. "Aveam o gaură uriașă pe față".
În noiembrie, femeia intra în sala de operații. Șansele ca intervenția să aibă succes erau de 33%. Donatoarea avea ceva în comun cu Izabela: gândurile suicidale. Ea nu a putut fi salvată.
Situația inedită a creat dezbatere intensă: era corect ca un donator care și-a luat viața să ofere o nouă șansă cuiva care a încercat să se sinucidă?
Inițial, medicii au crezut că operația fusese un succes. Izabela putea din nou să mănânce, să bea, după doar trei luni. După un an, femeia zâmbea iar. Era celebră în toată lumea. Însă nu i-a fost deloc ușor să se obișnuiască cu noua ei înfățișare.
"Era o senzație ciudată. Totul era moale, oribil", spunea Izabela, despre noua ei gură.
Miracolul nu a durat mult. Medicii au început să observe că organismul femeii începea să dea prime semne îngrijorătoare: rinichii ei au cedat și anumite porțiuni de țesut transplantat începeau să necrozeze.
Izabela a luat zilnic imunosupresoare, pentru a stopa procesul de respingere a transplantului și, implicit, dezintegrarea feței sale.
În 2016, Izabela a murit de cancer. Însă vestea a fost anunțată public abia patru luni mai târziu. Ziarele locale scriseseră despre starea de sănătate a femeii. Medicamentele pe care le lua erau otravă pentru corpul ei, două tiputi diferite de cancer dezvoltându-se în corpul ei slăbit.
Fața ce ar fi trebuit să îi ofere o nouă viață, a omorât-o.