A crescut printre eprubete şi sticluţe cu substanţe ce poartă nume complicate, iar formulele matematice nu au nici un secret pentru ea. Când o vezi, nu poţi să nu te întrebi cum a putut o mână de om să strângă în doar câţiva ani atâtea medalii şi diplôme la olimpiade internaţionale. Îţi spune cu sinceritate că matematica şi chimia sunt viaţa ei şi că nu există satisfacţie mai mare pentru ea decât să mai aducă acasă, în Moldova, încă un titlu de onoare.

O poveste cum este cea a Anastasiei te face mândru de ţara ta. Şi te întrebi, fără să vrei, ce ai putea să faci ca să le netezeşti drumul către reuşită unor tineri atât de valoroşi ca ea. Dar şi cum ai putea să o ţii aici, acasă. Poate ar trebui să începem prin a iubi Moldova la fel de mult ca şi ea.

Ori de câte ori participă la un concurs internaţional, Anastasia se gândeşte la Moldova ei. 

Şi nu de puţine ori, a reuşit să facă auzit numele Moldovei. La cei 18 ani pe care îi are, Anastasia a dovedit că şi o tânără venită dintr-o ţară mică e capabilă de reuşite.

”Aceasta este medalia care am obţinut-o recent, medalia de bronz de la Olimpiada internaţională de chimie Mendeleev, fiind considerată cea mai dificilă Olimpiadă de chimie, o medalie de bronz oricum contează foarte mult şi mulţi se miră că moldovenii au aşa rezultate”, spune mândră Anastasia. 

Şi e de înţeles, pentru că elevii din Moldova nu au nici pe departe condiţiile pe care le au colegii lor din alte ţări.

”În mod evident laboratoarele nu sunt dotate cu ceea ce avem nevoie. De multe ori când facem problemele care sunt menite să ne pregătească de olimpiadă internaţională, problemele practice, lucrăm cu al aparataj şi doar ne explică care ar fi diferenţa, cum să acţionăm dacă ar fi un alt aparat”, se căiește tânăra. 

Nici sistemul de pregătire a olimpicilor din Moldova nu este similar celui de care au parte tinerii din ţările dezvoltate.

”Cum chinezii se pregătesc un an întreg, noi am avut patru zile de pregătire înainte de olimpiada Mendeleev şi înainte de Olimpiada Internaţională. În mod normal nici pe acestea nu ar fi trebuit să le avem dacă nu erau profesorii de la universitate care au binevoit să-l facă”, spune Anastasia.

Dar cel mai greu le este Anatasiei şi colegilor ei, olimpicii Moldovei, atunci când visurile le sunt spulberate de lipsa banilor. 

”Lotul de la biologie când Olimpiada se desfăşura în Coreea de Sud aşa şi nu au mai plecat la olimpiadă, deoarece nu au fost resurse financiare pentru a fi delegată echipa”, explică tânăra.

Neajunsurile au determinat-o pe Anastasia să opteze pentru o universitate din Statele Unite. 

”Răspunsurile de la aceste universităţi înseamnă pentru mine o şansă pentru un viitor mai bun, o şansă pe care nu o am în Moldova”, crede ea.

Dar promite că atunci când va fi acumulat suficiente cunoştinţe să se întoarcă acasă, în Moldova în care a crescut şi pe care ar vrea-o mai emancipată. 

”Aş vrea să se schimbe mentalitatea oamenilor, să apară o siguranţă în forţele proprii şi o convingere că moldovenii sunt deştepţi, inteligenţi şi pot avea o ţară prosperă. Aş vrea să fie cadre didactice care să fie stimulate şi interesate să înveţe alţi copii. Aş vrea copiii să fie interesaţi de acest lucru”, speră Anastasia. 

Toate dorinţele Anastasiei se nasc dintr-un sentiment de apartenenţă la Moldova şi de dragoste pentru locurile în care a crescut.