Cel de-al treilea preşedinte al Ucrainei, fostul premier Victor Iuşcenko, a venit la cârma ţării în urma "Revoluţiei Oranj", declanşată din cauza fraudării alegerilor din noiembrie 2004.

Deşi exit-poll-urile îl dădeau drept câştigător, el fiind candidatul opoziţiei proeuropene, contracandidatul său, Victor Ianukovici, a fost cel care a învins oficial.       

După organizarea unui așa-zis "al treilea tur", adică repetarea turului doi al alegerilor prezidenţiale în 26 decembrie 2004, Iuşcenko a fost ales în funcţie cu aproape 52 la sută din voturi.  În campania electorală, Iuşcenko a fost otrăvit cu dioxină, substanţă extrem de toxică, care i-a afectat organele interne şi i-a deformat faţa.

La doi ani după intoxicaţie, Iuşcenko a declarat că ştie cine l-a otrăvit, dar nu o să divulge niciun nume. Într-un interviu, el a mai spus că a suferit 24 de operaţii secrete, care i-au ameliorat vizibil starea de sănătate.

Deşi, iniţial, Iuşcenko a angajat aproape 600 de persoane în Administraţia Prezidenţială, ulterior i-a disponibilizat, din cauza cheltuielilor bugetare enorme, de aproape 1,6 miliarde de hrivne pe an.  La propunerea lui Iuşcenko, a fost creat Institutul ucrainean de memorie naţională, care are ca obiectiv studierea Holodomorului şi a represiunilor politice din perioada comunistă.   

În mandatul său, pentru prima dată un preşedinte american a vizitat Ucraina şi  în premieră au fost stabilite relaţii cu NATO.

La alegerile din 2010, Iuşcenko a obţinut cel mai mic scor din lume al unui preşedinte aflat în exerciţiu: doar 5,45 de procente din voturi. Cauza ar fi că influenţa sa asupra Guvernului a fost foarte limitată, iar cei doi premieri - Ianukovici şi Timoşenko - s-au aflat permanent în conflict cu şeful statului.