Care a fost preţul real al independenţei? În timp, unii au plătit mai mult, alţii mai puţin. Igor Snîtco este considerat de rude şi prieteni un adevărat patriot şi erou. Igor a fost victima unei explozii într-o acţiune de deminare după conflictul transnistrean. A rămas fără picioare, dar şi-a continuat serviciul militar, şi-a făcut familie şi casă, şi a crescut trei feciori.

Igor Snîtco consideră 20 august 1993 drept a doua sa zi de naştere. Pe atunci era la comanda unei brigăzi şi a mers cu un coleg să demineze terenurile greu accesibile din satul Pohrebea. Puteau să-şi trimită subordonaţii, dar au preferat să-şi asume ei misiunea.

"Piciorul mi-a alunecat, am călcat pe un loc neverificat şi a avut loc o explozie. Pământul parcă m-a lovit în ochi. Nu mi-am pierdut cunoştinţa. M-am sprijinit de un plop, am privit în jos - un picior nu-l mai aveam, iar celălalt era doar os gol", îşi aminteşte Igor Snîtco.

După un tratament dificil şi chinuitor, Igor a decis că îşi va continua serviciul militar.

"Am rugat să fiu lăsat în serviciu şi am activat în funcţia mea încă şapte ani, efectuam deminări stând pe proteze, apoi am lucrat la catedra militară a Universităţii Tehnice, unde pregăteam genişti", spune Igor.

Colegul care după explozie l-a cărat în spate până la ambulanţă îl consideră pe Igor Snîtco un erou.

"Nu trebuia să ne băgăm acolo şi să lucrăm manual, trebuia să aşteptăm alte decizii, dar aşteptarea deciziilor respective aduceau la timpul respectiv mai multe jertfe. Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost un fapt de eroism", a spus militarul în rezervă Alexandru Goloşan.

Anii au trecut, dar nu l-au îngenuncheat pe genistul fără picioare, pe care statul l-a recompensat cu ordinul "Ştefan cel Mare". I-a stat mereu alături soţia, mândră de voinţa bărbatului său.

"Când Saşa ne-a dus în acel loc, eu cu copilul în braţe, am riscat, nu ştiu de ce, am văzut pantoful său rupt. Desigur, toate astea sunt foarte impresionante. Aici el, sărmanul, se ţine cu o mână, iar cu alta lipeşte o piatră de ciment", spune soaţia lui Igor Snîtco.

În această familie au crescut trei feciori, care la fel ca tatăl lor, şi-au făcut stagiul militar în Batalionul de genişti. Acum sunt în Rusia şi Franţa, dar tată ştie că inima lor e acasă.