Spiritul de renaştere naţională, care a răbufnit în sufletele moldovenilor la sfârşitul anilor optzeci ai secolului trecut, a culminat cu apariţia primei publicaţii în limbă română - ziarul Glasul. Tipărit, iniţial, clandestin, ziarul a devenit tribuna oamenilor liberi şi oglinda evenimentelor istorice de atunci.

"Răspundeţi-vă, dar, cei mulţi şi tăcuţi, ce nu aţi fost auziţi până acuma. Lumea îşi deschide porţile în aşteptarea glasului vostru. Domnul să ne ajute." Sunt rânduri scrise de Ion Druţă pe prima pagina a primei ediţii a ziarului Glasul, care a apărut pe 15 februarie 1989, la o tipografie din capitala Letoniei, Riga. Tirajul de 60 de mii a ajuns la Chişinău ascuns într-o cisternă remorcă. Datorită sutelor de mii de scrisori din partea cititorilor, autorităţile Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti au permis editarea publicaţiei în ţară. Astfel, a treia ediţie a fost tipărită la Orhei.

"Fiecare rânduleţ care era cules la maşina de scris trebuia încleiat pe aceste pagini, acestea sunt paginile de la primele numere, am chiar aici un rânduleţ de text foarte micuţ şi el trebuia să încleie aceste rânduri", a relatat Vasile Năstase, redactor şef.

În prima ediţie a Glasului a fost publicată Doina lui Eminescu, considerată, la acel moment, o creaţie antistatală. Tot aici, pentru prima dată s-a scris despre deportări şi crimele regimului totalitar comunist. Autorii materialelor de atunci spun că, pentru ei, era de necrezut că se pot exprima liber.

"Uneori scriind simţeai parcă cineva din spate îţi spune: ia vezi să nu greşeşti. Din forul interior venea această cenzură de altădată", a povestit Ion Proca, fost secretar al redacţiei ziarului "Glasul Naţiunii".

Printre cei care au scris la Glasul au fost Grigore Vieru, Leonida Lari, Ion Vatamanu, Serafim Saca, Anatol Ciocan şi Gheorghe Vodă. Între timp, ziarul Glasul a fost redenumit în Glasul Naţiunii. În prezent, echipa editorială lucrează la modernizarea aspectului publicaţiei. De asemenea, în curând, va fi lansată şi o versiune electronică a ziarului. Potrivit echipei de creaţie, Glasul Naţiunii va râmâne în continuare tribuna oamenilor liberi.