Problema Reformelor în Moldova
Reformele, progresul, făcut ca la moldoveni, perturbează de fapt traiul de oameni pierduți, fără simț al orientației al moldoveanului de rînd. Aceasta este ideea pricipală susţinută de Ştefan Grigoriţă în articolul său publicat pe vox.publika.md
Singurul domeniu unde Moldova poate fi competitiv, şi ar avea şanse serioasă se se manifeste ca un actor important, un stat care ar avea ceva serios de spus ar fi TIC. Tehnologiile Informaţionale ar fi singurul domeniu în care Moldova ar putea, dacă ar vrea, şi mai ales dacă ar renunţa la unele domenii deloc profitabile.
Pînă la asta, avem în primul rând implementarea tehnologiilor, care porneşte de la instalarea unui calculator într-un oficiu din Chişinău. Avem deci următoarea situaţie: Implementarea TIC, în primul rând instalarea unui calculator în oficiu a căzut ca un blestem pe capul bieţilor funcţionari aflaţi de 40 de ani în post. Pentru aceştea, instalarea unui calculator a însemnat în primul rând revenirea la cursuri, şi alte „breduri”, prin urmare, birocraţie.
Pentru tinerii, care au fost deprinşi cât de cât cu tehologie înaltă, a lucra cu rable nu este deloc confortabil. Aceştea, îşi vor pierde nervii şi vor face spume la gură de fiecare dată când „rabla” se va „gruzi”, iar în mijlocul editării unui document (deschis alături de un browser, de pe care este accesată ferma de pe odnolassniki), vor face restart la calculator.
În concluzie, în Republica Moldova situaţia stă astfel – dacă nu schimbi, eşti rău. Eşti incompetent, iar dacă încerci să schimbi ceva, devii brusc duşmanul tuturor. Unii te vor blestema că lucrează pe rable, alţii, în momentul când vor fi nevoiţi să facă o schimbare, pentru productivitate desigur, vor prefera să se întoarcă la „sciot”, sau „Abac” (click aici, şi o să vedeţi despre ce este vorba). Cam asta este ideea!