Cu darul prezicerii, părintele Argatu, care şi-a trăit ultimii ani din viaţă la mănăstirea Cernica, a făcut câteva profeţii despre vremurile pe care le vom trăi, văzând lucruri îngrozitoare în viitor. Iubit de credincioşi, dar temut în aceeaşi măsură de autorităţile comuniste şi condamnat chiar la închisoare pe viaţă, părintele Ilarion Argatu a fost unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, scrie adevarul.ro.

O parte din aceste viziuni au fost cuprinse în lucrarea Pr. Argatu V. Ioan, "Răspunsuri duhovniceşti", editia a II- a, 2007. Duhovnicul vorbeşte despre lucruri înfricoşătoare care vor avea loc din cauza lipsei de credinţă a oamenilor, vede multă sărăcie, preoţii o vor lua pe drumul pierzaniei, iar credincioşii vor fi bulversaţi , nimeni nu va mai avea grijă de sufletele lor, totul va fi doar o afacere, se vor vinde unii pe alţii.

Iată pasajul în care părintele Ilarion Argatu povesteşte despre vremurile tulburi care vor veni.

"Se vor vinde unii pe alţii. Răutatea în lume va fi de nesuportat! Vin vremuri grele pentru că s-a împuţinat credinţa. Din cauza sărăciei, oamenii îşi vor vinde sufletul pentru hrană şi îmbrăcăminte. Lumea se va înrăi, va dispare dragostea şi mila dintre oameni. Se vor contopi preoţii cu mirenii şi nu va mai fi cine să conducă pe credincioşi. Credincioşii vor rătăci, că nu vor mai găsi nici păstorul şi nici calea. Va conduce banul şi interesul de a câştiga averi. Nu va mai avea milă şi grijă de sufletele credincioşilor, nimeni. Totul se va reduce la o simplă afacere. Nu vor mai pune preţ pe mântuire, credinţă, frică de Dumnezeu, datorie, obligaţie, răspundere şi conştiinţă ci pe bani. Se vor vinde unii pe alţii. Răutatea în lume va fi de nesuportat. Frica de Dumnezeu se va împuţina. Vom trăi timpurile cele de pe urmă. Habar nu avem ce greutate vor avea. Habar nu avem ce ne aşteaptă pe noi şi pe copiii noştri. Pe copiii noştri, aceste timpuri îi vor prinde nepregătiţi să le înfrunte, pentru că părinţii din ziua de astăzi nu-şi mai educă copiii în frica de Dumnezeu şi ruşinea de oameni. Din cauza aceasta vor cădea victime multor răutăţi. Mamelor nu vă lăsaţi copiii în voia lor şi să-i ia valul acestui desfrânat veac. Veţi plânge veşnic, că nu v-aţi mântuit copiii şi ia-ţi făcut fii ai gheenei. Dacă lumea s-ar întoarce de la răutate, de la păcat şi necredinţă,  aceste timpuri nu ar veni acum şi nu am fi noi cei care le-am trăi".

Cine a fost părintele Ilarion Argatu

Părintele Ilarion, pe numele său de botez, Ioan, s-a născut la 2 august 1913, în localitatea Valea Glodului, comuna Vultureşti, judeţul Suceava, şi a trecut în nefiinţă la 11 mai 1999, la Mănăstirea Cernica. Preot ortodox, renumit pentru slujbele de exorcizare pe care le-a ţinut în Europa şi America, după 1990,  părintele Argatu a fost deshumat în 2005, iar trupul său a fost găsit aproape intact. Arhimandritul Ilarion Argatu a trecut la cele veşnice la data de11 mai 1999,  la vârsta de 86 ani. A cerut să fie înmormântat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu eforturi inimaginabile, o frumoasa biserică şi unde a slujit mulţi ani ca preot. A fost înmormântat într-o criptă săpată în pronaosul bisericii alături de soţia sa.

După căsătorie, renunţă la cariera militară şi depune cerere la Mitropolia Moldovei să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Oniceni, fiind preot ajutător al socrului său. În anul 1940, este hirotonit ca preot de mir, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi. În anul 1946, arhiepiscopul şi mitropolitul Moldovei, Irineu Mihălcescu, l-a transferat în interes de serviciu pe preotul Ioan Argatu, de la Parohia Oniceni la Parohia Boroaia, pentru a ridica biserica din acel sat, a cărei construcţie stagnase de 22 ani.

Părintele Argatu a adus la Boroaia biserica monument istoric de la Râşca şi a procurat, de asemenea, piatra pentru zidărie şi alte materiale. Dar lucrările vor intra într-o nouă perioadă de stagnare. Devenit incomod pentru autorităţile comuniste, părintele Argatu, fugărit de Miliţie, a stat ascuns mai bine de 16 ani, fiind condamnat chiar la închisoare pe viaţă. În 1972, părintele Ioan Argatu a rămas văduv şi, în anul următor, în luna ianuarie 1973, s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti, luând numele de Ilarion. A petrecut, apoi, câţiva ani la Mănăstirea Căldăruşani, iar ultimii 19 ani din viaţă i-a trăit la  Mănăstirea Cernica, unde a fost duhovnicul întregii comunităţi de călugări. Aici a exorcizat sute de posedaţi, români si străini.