Slujbele și ceremoniile liturgice din Vinerea Mare sunt cele care reactualizează, peste veacuri, pătimile, moartea și îngroparea Mântuitorului Hristos. În centrul acestei zile stă Prohodul Domnului, care se cântă în toate bisericile ortodoxe.

La cântarea Prohodului, credincioșii nu doar ascultă, ci iau parte trup și suflet, petrecându-L pe Mântuitorul către mormânt, scrie realitatea.net.

Slujbele si ceremoniile liturgice din Sfânta şi Marea Vineri reproduc patimile, moartea şi îngroparea Mântuitorului, într-un chip impresionant şi cu o puternică înrâurire asupra sufletelor credincioşilor. 

După rânduielile liturgice stabilite foarte de timpuriu, ziua de vineri este una din puţinele zile aliturgice din timpul unui an bisericesc.

În această zi, în biserică nu se săvârseşte niciun fel de liturghie pentru că atunci are loc şi se retrăieşte de către credincioşi jertfa Mântuitorului pe cruce. Ca şi întreaga săptămâna, este o zi de adâncă tristeţe pentru moartea Domnului. 

Denia Prohodului Domnului cuprinde o serie de cântări sau imne, împărțite în trei stări, inegale ca număr de strofe. Aceste cântări exprimă durerea pentru răstignirea și moartea Mântuitorului.

Alcătuirea Prohodului este atribuită imnografului bizantin Iosif Studitul. În țara noastră, această slujbă a fost tipărită pentru prima oară la Buzău, în anul 1836.