Guvernarea actuală vrea să demonstreze cu toată puterea pînă în fundul fundului că este cu poporul că îl iubeşte nespus de mult şi că se va jertfi în numele acestuia, scrie Sergiu Ungureanu, în articolul său de pe vox.publika.md.

Toate aceste demonstraţii par cel puţin fariseice după ce au lovit cît au putut în tot ceea ce înseamnă acest popor şi au adoptat legi subte din deget cu unicul pretext că aşa vrea Europa. Pare cu un fel de abrakadabra din copilărie cînd trebuie să spui o vrăjitorie şi totul va merge strună; apa va curge la deal, vor creşte banii pe copaci, criminalii singuri vor veni la poliţie etc. Guvernarea noastră nu a găsit o abracadabra mai bună decît să se apere de fiecare dată cu sintagma dezIntegrare Europeană, care o bagă mai peste tot unde simte că nu e chiar bine şi lucrurile nu sînt curate.

Puterea este în criză, în criză de idei, se contrazice uneori chiar pe ea însăşi prin acţiuni şi declaraţii, adoptă legi exhibitoare de tipul homosexualizării şi după ceva timp emite ordine absolut inhibitoare prin care clienţii prostituatelor vor fi amendaţi cu 5-6 mii de lei deci pe de o parte face un atac grav la morala societăţii iar pe de altă parte vrea să arate cît de morală este mai ales în lupta cu prostituţia. Toate parcă bune şi frumoase şi unii ar putea spune că este un gest care va ierta un pic din păcatul demn de Anatema al puterii, dar dacă nu ar fi un mic factor de corecţie care trebuie luat în seamă în această ecuaţie. Factorul de corecţia al calculului sînt banii, cu care vrea să se pricopsească bugetul de pe urma acestui fenomen, deci o gîndire toatal materială, cineva va cîştiga din asta, bugetul de stat, poliţiştii care vor năvăli asupra locurilor şi persoanelor bine ştiute, de ce poliţiştii fiindcă oricine va da pe loc un 2-3 mii de lei numai să nu dea cele 6 mii ca amendă, este o schemă veche dar care funcţionează.

Criza psihologică a puterii o face mai vulnerabilă faţă de donatorii externi care deja se comportă cu noi ca un барыга faţă de un норик total dependent de o nouă doză de injectare bănească într-o economie slabă cu un management defectuos şi pentru care conducerea din lipsa de idei şi experienţă nu are alte soluţii decît injecţii creditare şi autodevorare (vinderea activelor pentru consum curent). Am spus-o şi o mai spun pentru donatorii externi este o comoară să ai la mînă o ţară condusă de proşti care vor face orice pentru o nouă doză. Aceste forţe externe vor fi cei mai buni prieteni le vor organiza susţinere economică, politică şi de orice tip doar ca proştii să se menţină cît mai mult la putere, vor închide ochii la încălcările acestora şi la orice ar face ei doar să meargă aşa cum trebuie ca să zombeze şi maideparte oamenii, să surpe credinţa şi morala şi să îi transforme pe toţi în consumatori, iar Moldova în piaţă de desfacere.

Cel mai mare lucru de care se tem donatorii externi este că la putere pot ajunge forţe pentru care abracadabra integrării europene nu va suna ca o axiomă în numele căreia să facă orice (să-şi vîndă părinţii, istoria ca pentru actualii), le este teamă că pot apărea oameni care să pună întrebările corecte la locul corect, ca de exemplu unde se duc banii veniţi în ţară?, cum să ne civilizeze ei fără a ne ştirbi identitatea de popor? Cum să păstrăm satul, tradiţiile, folclorul în vălul dezIntegrării? Vom intra pe uşa din faţă a Europei sau aşa ca nişte rude sărace vai de capul lor?

Eu nu sînt împotriva integrării economice în domeniile care ne-ar avantaja dar se vede că aşa cum ne apare acum aceasta ne va aduce mai mult rău decît bine.

Criza psihologică a puterii se observă la fiecare politician în parte şi la partide întregi. Spre exemplu PDM-ul şi-a tras un congres de toată frumuseţea, imperatorii Romani nici cu ocazii mari nu făceau aşa pompă mare au făcut în albastru o juma de oraş (tocmai în contextul legii pederastiei). PLDM-ul a ajuns batika în alians a comandat nişte maşini de toată frumuseţea pentru super-oamenii statului, deci ceea ce era pînă acum nu le mai convine, luxul le intră în sînge şi tare greu se despart de el. Premiarul Filat care striga cu cîţiva ani în urmă Jos dictatura!, a creat un regim mai dictatorial cu mult decît cel precedent, a preluat toate cîrmele puterii, şi-a supus justiţia, presa şi a închis gurile opoziţiei, aşa este democraţia liberală în accepţiunea sa. A spus că vor rămîne în istorie tăierile de panglici şi lăudatul pe la tot colţul dar a făcut aceasta încă mai mult decît pe vremea lui Voronin. Cred că atîta PR cît şi-a făcut Filat în 2 ani nu şi-a făcut Voronin în 8 ani. A promis că nu va vota legea neoDiscriminare şi ajuns la putere a împins-o cel mai mult.

Cel mai mult puterea l-a transformat/l-a corupt pe tînărul şi ambiţiosul Chirtoacă. Acesta a avut o evoluţie spectaculoasă de la un om total depărtat de marea politică la un politician cu pretenţii enorme. Orice decizie în Chişinău o ia primarul, consiliul municipal a ajuns doar o marionetă după reparaţia care i s-a făcut după alegeri. Primarul e ca un fel de Figaro aici Figaro cole. Fiindcă nu se prea pricepe la multe a hotărît că trebuie măcar valuri să facă toţi să-i raporteze în faţa lui, să dea ordine şi idei aşa cum le vede el, scoate din funcţie pe cine vrea doar să apară o mică scînteie de neloialitate, glumele la adresa CMC nu mai contenesc. Primarul a devenit extrem de arogant mai ales în relaţia cu oamenii, am discutat cu o persoană de la un bloc care a avut marea fericire să fie vizitat de soarele capitalei, nu prea a vrut să asculte sau să se pătrunde de esenţa problemelor oamenilor, a început să ameninţe cu amenzi, să glumească să vorbească nu tocmai politicos. Ce este interesant că peste tot îşi ia subţioară vre-o cîţiva jurnalişti pentru PR şi înainte tipa la făcut ordine; desenăm ce vrem în loc de zebra obişnuită pe străzi, în intersecţii le mai arătăm proştilor de şoferi cu galben unde este intersecţia. De ce am amint de primar?, este le putere de peste 5 ani la un post cu mai mari puteri decît chiar a premierului (un premier doar coordonează cu miniştrii şi nu dă ordine cum vrea el), dar în aceşti ani creşterea de compasiune şi înţelepciune rămîne cu mult în urma creşterii la capitolul aroganţă şi îngîmfare.

Acum la noi parola care deschide toate uşile şi pare să întunece minţile unora este formată din 2 cuvinte dezIntegrarea Europeană. Deajuns să spui că asta este o jertfă pe care o cere великий бог al integrării şi puterea actuală se simte apărată în orice prostie ar face.

Ăştia sînt 2 politicieni care pe viitor sau poate deja se vor lupta aprig pentru putere, observaţi evoluţia lor ca să ştim cu cine avem de aface.