Peste trei milioane de oameni au luat calea pribegiei, timp de trei ani, de când a izbucnit războiul în Donbas. În timp ce unii fac eforturi să o ia de la capăt, alţii se complac în situaţia de a trăi pe seama altora. O echipă a Publika TV a vizitat patru oraşe din Ucraina, care găzduiesc refugiaţi, inclusiv Kramatorsk, aflat încă în vizorul puştii, şi a aflat cum trăiesc oamenii care au fost nevoiţi să-şi lase casele. 

Lilia şi copilul său au plecat din Doneţk când au început primele tiruri de armă. Întâi a mers în regiunea Odesa, la cunoscuţi, după care a ajuns la Slaviansk. Femeia suferă de cancer şi locuieşte într-un fost sanatoriu, împreună cu alte zeci de refugiaţi, majoritatea pensionari. Acolo lucrează în calitate de asistentă medicală pentru doi euro pe zi.

"Condiţiile sunt normale. Îmi place, dar, desigur, aş vrea ceva să fie al meu. Eu am ales pacea, nu războiul. Promisiuni au fost multe, dar deja al patrulea an, carul nu se mişcă din loc", a spus Lilia.

O altă femeie, împreună cu alţi refugiaţi, şi-a găsit adăpost la mănăstirea din Sviatogorsk. Aici a născut deja pentru a treia oară.

"La mănăstire este bine. Primim hrană, apă, tot ce avem nevoie. Îmi cresc copiii. Nimeni nu-mi cere să fac ceva. Stau într-o cameră separată, împreună cu cei trei copii. Acolo este duş. Suntem hrăniţi de trei ori pe zi. Copiii primesc lapte, brânză, peşte", a declarat Aliona.

Unora le-a mers şi mai mult. Victoria, împreună cu soţul său şi cei trei copii, s-au cazat în reşedinţa fostului preşedinte al Ucrainei, Victor Ianukovici. Familia locuieşte trei ani în casa care a fost destinată angajaţilor fostului lider de la Kiev, organizează excursii pentru turişti şi... îl aşteaptă pe cel de al patrulea copil.

"Parcul trebuie întreţinut. Noi lucrăm pe teritoriul parcului. Aici erau cazate, în special, familii cu mulţi copii sau lăuzele. Aici s-au născut până la 30 de copii", a povestit Victoria.

Ala a petrecut în Doneţk primul an de război. După ce şi-a dat seama că situaţia nu va reveni curând la normal, s-a mutat cu copilul la Kiev şi s-a angajat la organizația de voluntariat "Centrul de asistenţă pentru refugiați". Aici, coordonează programul medical. Totuşi, marea majoritate a rudelor, inclusiv mama, au rămas în Doneţk.

"Îţi pare că visezi şi nu te poţi trezi. Îi invidiez pe cei care au înţeles imediat ce se întâmplă. Am trăit un an acolo, aşteptând că situaţia se va normaliza. Doar mai târziu, am înţeles că trebuie să continuăm să trăim şi să schimbăm ceva", a spus Ala.

Şi organizația de voluntari "Albinuţele din Kramatorsk" găzduieşte refugiaţi. Deja al treilea an aici sunt cusute uniforme de camuflaj pentru militarii ucraineni.

"Acesta este deja al 169-lea. Sunt de culori diferite: acesta e pentru câmp deschis, acesta - pentru zone împădurite, iar acesta e pentru stepă. Am primit o comandă specială pentru stepă", a menţionat o refugiată.

Activiştii organizaţiei internaţionale People in Need, care are o reprezentanţă în Kramatorsk, recunosc că ajutoarele donatorilor externi destinate refugiaţilor devin tot mai puţine. Iar autorităţile ucrainene nu fac faţă, deoarece este vorba despre milioane de oameni.

"În ultimul timp, situaţia s-a mai stabilizat. Statul ţine criza sub control. Dar probleme rămân a fi multe. Oamenii cer compensaţii pentru casele distruse. Susţinerea acordată businessmanilor refugiaţi, care vor să deschidă afaceri aici, cam lasă de dorit. Dar este de înţeles, deoarece refugiaţi sunt foarte mulţi", a subliniat Andrew Meyer, voluntar.

Administraţia regiunii Doneţk este nemulţumită că mulţi refugiaţi preferă să stea cu mâna întinsă decât decât să lucreze.

рус
"Oamenii s-au obişnuit să depindă de stat. Majoritatea absolută este aşa. Deseori îmi spun: "Da iată pe strada respectivă au fost oferite câte două porţii, iar noă câte una. De ce?" Îmi reproşează asta nu pentru că ar fi înfometaţi, ci pentru că cineva a primit mai mult."

Deplasarea jurnaliştilor moldoveni în Donbass a fost organizată de Centrul Media de Criză al Ucrainei, cu susţinerea Ambasadei SUA din Moldova.