De cele mai multe ori, când au nevoie de o dădacă pentru copil, părinţii o aleg pe baza anunţurilor din ziar sau de pe net. Nu îi verifică actele, nu se interesează despre comportamentul ei sau dacă are antecedente penale. Uneori, părinţii nici nu îşi pun problema că acesta e un risc şi că singurul care va suporta consecinţele este copilul. Iar acest lucru se poate întâmpla oricând, atâta vreme cât nu există reglementări clare privind statutul bonelor.

Acest băiat tresare încă numai dacă aude numele fostei sale bone. În ciuda sprijinului psihologic primit, încă îl dor amintirile despre violenţa femeii care trebuia să aibă grijă de el.

"Mă bătea cu cureaua, striga la mine. Îmi spunea să nu povestesc părinţilor, că dacă le voi spune mă va bate mai tare. Îmi spunea multe cuvinte urâte. Mi-a făcut o copilărie groaznică", îşi aminteşte acesta.

Avea numai trei ani, aşa că ameninţările şi-au făcut efectul şi copilul a răbdat în tăcere. Dacă însă îl lovea mai tare şi vedea că apar vânătăi, bona îl învăţa să mintă în cazul în care era întrebat ce păţise.

"Le spuneam că am căzut sau că am sărit pe undeva şi de aceea am vânătăi. Nu le spuneam adevărul, din cauza fricii", povesteşte Sorin, copilul bătut de bonă.

Mama a aflat absolut din întâmplare adevărul, într-o zi în care a venit acasă pe neaşteptate: "M-a observat doar copilul. Copilul a venit repede la mine. În acel moment bona a început să strige foarte tare, să înjure şi să cheme copilul înapoi, să stea acolo unde i-a spus ea. Am rămas înmărmurită auzind aceste cuvinte. Nu a trecut nici un minut până când bona, cu paşi foarte repezi, strigând, urlând chiar, s-a repezit după copil".

Până în acel moment, mama nu-şi imaginase nicio clipă că femeia căreia îi încredinţase copilul zi de zi era altfel decât amabilă şi grijulie.

"Când a înţeles că eu sunt în casă, imediat i-a apărut zâmbetul fals pe buze. De fapt, cu acest zâmbet mă întâmpina mereu când veneam de la serviciu. Asta spre deosebire de copil, care de multe ori plângea şi-mi spunea că nu vrea să stea cu bona acasă", a menţionat mama.

Regretă şi acum că, la vremea respectivă, nu a verificat de ce băieţelul îi spunea că o vrea pe ea acasă, nu pe dădacă. Şi-a dat seama că l-ar fi scutit de violenţă şi, mai ales, de spaimă. A concediat bona şi a dus copilul la psiholog, însă efectele nu s-au şters definitiv.

"Când cineva abuzează de copil, are influenţă negativă asupra imaginii de sine, asupra încrederii în sine, asupra percepţiei de sine, exact în perioada când în copil trebuie să se investească ca şi personalitate, exact în perioada când copilului trebuie să i se dezvolte independenţa", a declarat preşedintele Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii, Daniela Sâmboteanu.

Nu este un caz singular. O altă mamă, nevoită să revină la serviciu după câteva luni de la naştere, a angajat o dădacă. Nu ştia pe nimeni, aşa că a ales un anunţ scurt din ziar, în care o femeie se recomanda: "33 de ani, amabilă, comunicativă, grijulie, experienţă de lucru de îngrijire a sugarilor". Şi i-a lăsat sugarul pe mână.

"Am văzut cum copilul meu devenise foarte liniştit, practic tot timpul era aproape adormit. Mi-am pus întrebarea dacă este ceva anormal. Am fost atentă câteva zile la rând, la aceleaşi ore, şi nu se schimba nimic. Bona îmi lăuda copilul, că e liniştit, un copil de aur", îşi aminteşte Victoria.

Şi totuşi, bebeluşul era anormal de cuminte. Bănuielile mamei s-au îndreptat către bonă, pe care a urmărit-o să vadă cum îl hrăneşte pe cel mic.

"Am depistat. Copilul meu primea preparate de liniştire. Somnifere. Ca doamna să-şi vadă liniştită de treburile ei", a spus Victoria.

În aceeaşi zi, dădaca a fost concediată fără a fi reclamată. Nici nu s-a gândit că păstrând tăcerea asupra incidentului, femeia putea să facă rău şi altor copii.

O atitudine greşită, pe care puţini o conştientizează. "O inconştienţă, consider eu, pentru că dacă ar fi un caz, două, trei, patru, zece, acest fenomen cred că s-ar diminua. Această violenţă a unei bone vine în contradicţie şi cu aceeaşi lege împotriva violenţei pentru copii şi chiar poate cădea dacă nu sub incidenţa Codului Penal, cel puţin sub incidenţa Codului Administrativ", precizează avocatul Octavian Vârlan.

Dacă ar fi dată pe mâna Poliţiei, o astfel de persoană riscă amendă de maximum o mie de lei sau până la 300 de ore de muncă în folosul comunităţii. Dacă se ajunge la dosar penal, în funcţie de consecinţe, pedeapsa ar ajunge la 5 ani de puşcărie.

"Cu părere de rău, să vă dau careva date statistice anume că activând în calitate de bonă, nu vă pot oferi. Ceea ce ţine de evidenţa poliţiei - nu este la ziua de astăzi", s spus şeful Departamentului Securitate publică al MAI, Maxim Maxian.

Totuşi, decât să ajungă până la reclamaţie, părinţii sunt primii care trebuie să-şi ia măsuri de precauţie.

"Atunci când invită o bonă sau angajează o bonă, urmează, neapărat, să perfecteze un contract. În primul rând va servi ca dovadă că această femeie, această bonâ va avea obligaţiunea să aibă grijă de copil şi atunci, dacă clauzele au fost încălcate, este foarte uşor ca această femeie să fie atrasă la răspundere", ne spune Vîrlan.

Deocamdată, asemenea contracte se fac doar prin intermediul celor patru agenţii de recrutare a bonelor existente în ţara noastră. Olga Criciuc lucrează de zece ani ca bonă, şi în ultimii ani a preferat să fie angajată doar prin intermediul unei agenţii specializate.

"Suntem protejate, pe de altă parte agenţia ne selectează familia în care vom fi angajate mai bine zis familiile ne selectează pe noi. Suntem testate psihologic, răspundem la întrebări ce ţin de lucrul cu copii", menţionează bona Olga Griciuc.

Evident, toate acestea se regăsesc în tariful agenţiei. Astfel, plata unei bone verificate ajunge şi la 4-5 mii de lei lunar. Dar cum puţini părinţi îşi permit o asemenea cheltuială, nu se încheie prea multe contracte.

"Angajăm bona numai după ce adunăm toate actele necesare pentru dosar. E vorba de anchetă, fotografii, plus copia buletinului şi toate certificatele medicale. Iată, spre exemplu, certificatul narcologic cu fotografia bonei, plus cărticica medicală unde sunt analizele care arată starea ei de sănătate. Avem contracte cu bonele în care este clar stipulat că este interzis să lovească, să ridice vocea. În cazul când va încălca înţelegerea, va intra pe lista neagră", a declarat directorul unei agenţii de recrutare a bonelor, Elena Butuc.

De fapt, aici se termină responsabilitatea agenţiei. Nu vă putem spune cât de lungă e această listă la fiecare dintre cele patru firme de profil şi ce fapte au adus numele unor bone aici. Angajată prin agenţie sau nu, bona trebuie totuşi verificată discret, dar temeinic şi de către părinţi.

În ziare şi pe Internet găsim zeci de anunţuri ale unor persoane care îşi oferă serviciile ca bone. Am verificat şi noi câteva, la întâmplare. Discuţia a luat sfârşit când am pus mai multe întrebări decât se aşteptau persoanele de la celălalt capăt al firului.

"– O să am nevoie şi de certificate medicale: certificat narcologic, certificate pentru boli de piele.
– Eu nu ştiu cine va fi de acord să îmi dea toate certificatele acestea.
– De obicei nu se cer?
– De câte ori am fost bonă nu mi s-a cerut niciodată aşa ceva, certificate. M-au văzut de prima dată, au avut încredere şi atât"

La apelul următor am avut şi mai puţin noroc, fiincă interlocutoarea ne-a trântit repede telefonul în nas.

"– Clasa a XII-a ai absolvit-o la Orhei?
– Da, da.
– Aş putea să sun la directorul de şcoală să întreb cum te caracterizează?
– Păi, vă dau eu caracterizarea.
– Nu, că aş vrea să vorbesc cu cineva care te cunoaşte foarte bine, să văd dacă nu eşti impulsivă, să te comporţi bine cu copilul meu! Alo, alo, alo..."

Culmea este că şi adolescente de 13-14 ani se cred perfect îndreptăţite să îşi ofere serviciile.

"- Ai putea să ai grijă de un copil de trei ani?
– Da, aş putea să am grijă, am avut şi mai mici.
– Cât de mici?
– De un an şi doi.
– De la ce vârstă eşti tu bonă?
– De la 13. Acum am 14. Am absolvit clasa a VII-a.
– Tu ştii cum să acorzi primul ajutor unui copil în caz de se întâmplă ceva, spre exemplu, cade, se răneşte, ar putea să înghită ceva?
– Nu, nu, de astea nu. Unde am stat cu copilul, era liniştit şi nu am avut aşa cazuri".

Pentru cine caută o persoană cu adevărat calificată, e bine să ştiţi că, de cinci ani, în capitală există şi o şcoală pentru bone. Directorul ne spune că până acum au absolvit cursurile peste 200 de femei.

"Baza cursului sunt orele de psihologie. Orele de medicină constau în acordarea primului ajutor copilului", precizează directorul unei şcoli pentru bone, Tudor Bîcu.

Unde lucrează acum aceste absolvente? Răspunsul e uşor de intuit. Cele mai multe sunt în străinătate, unde această calificare le ajută să se angajeze pe salarii greu de imaginat că le-ar putea câştiga în Moldova. De altfel, acesta a fost şi motivul principal pentru care au urmat cursurile.

Cea mai sigură metodă ar fi verificarea cu ajutorul camerelor de supraveghere instalate în casă. Moldovenii nu au nici banii, nici obişnuinţa de a folosi un asemenea sistem. Priviţi ce au descoperit unele familii care şi-au supravegheat aşa bonele.

Nici nu contează numărul cazurilor de acest fel, indiferent că vorbim despre Moldova sau orice altă ţară. Contează doar dreptul fiecărui copil de a se simţi iubit, îngrijit, ocrotit.