REPORTAJ: Moldova - casa sărăciei
De ani buni, ni s-a pus ştampila "cel mai sărac stat din Europa". Suntem la coada listei, după mărimea Produsului Intern Brut pe cap de locuitor. După noi - doar ţări africane. Lipsurile şi nesiguranţa zilei de mâine au alungat un sfert din populaţie în ţări străine, în căutarea unei vieţi mai bune. Adevăratele greutăţi se văd însă la ţară, acolo unde casele sunt pusti, oamenii îmbătrânesc prea repede, iar timpul...parcă s-a oprit în loc.
O simplă privire asupra satelor din Moldova te face să înţelegi că această ţară nu are nevoie de preşedinte, nu are nevoie de clădire luxoasă pentru Parlament sau nici măcar de politicieni. Pentru că, se pare, politicienii nu-i văd şi nu-i aud pe oamenii necăjiţi care au mai rămas în această ţară. Ce vor găsi demnitarii noştri când vor deschide ochii? Cui le vor mai promite integrare în Uniunea Europeană? Cine va mai spune EU sunt Moldova?
Humuleşti. Un sat străin de civilizaţie. Situat la numai nouă kilometri de Capitală, localitatea pare a fi uitată de către autorităţi. Pe străzi bântuie în fiecare zi sărăcia, neputinţa şi singurătatea.
”E greu, care au de lucru, care n-au...”, spune un bărbat.
Cei aproape 300 de locuitori din Humuleşti nici nu mai speră la bunăstare. Se mulţumesc să trăiască o viaţă în care singura grijă este cea a zilei de mâine. Se mint, spunându-şi că mai mult de atât nu pot avea.
În Humuleşti, localitate cu primarul la Bubuieci, singurele persoane oficiale sunt medicul şi profesoara. Asistenta medicală preferă să-şi trateze bolnavii pe la casele lor, pentru că dispensarul nu este decât o clădire care riscă să se prăbuşească în orice zi. Iar profesoara aşteaptă verdictul Guvernului. Şcoala are prea puţini elevi, iar cheltuielile nu sunt justificate, aşa că, cel mai probabil, va fi închisă. Nici profesoara, nici asistenta medicală nu au vrut să vorbească cu echipa Publika TV. Nu scot o vorbă fără aprobare de la Chişinău. L-am găsit însă acasă pe soţul asistentei medicale. El nu are şefi.
”E tare greu. Au zis că o să-i dea şi ferestre, să facă, şi văd că deja a trecut vara şi nu mai ajută nimeni. Spital aici nu este”, explică bărbatul.
Statisticile spun că în luna mai a acestui an, salariul mediu a trecut puţin peste trei mii de lei. La sate, realitatea însă este mult mai dură.
”Am avut o pensie de 77 de lei, iar acum mi-au mai adăugat și am 80 de lei”, povestește o bătrână.
În cele mai multe sate din ţară, sărăcia este ca la ea acasă. Mulţi dintre moldoveni nu au nici cele mai elementare condiţii de trai. Şi nici nu visează la ele.
Primarul comunei Bubuieci, care administrează şi localitatea Humuleşti, spune că are planuri mari pentru modernizarea satului din care a rămas doar numele. Problema este însă aceeaşi - nu sunt bani.
”De mine depinde ca eu să propun, să cer, să deschid uşile. Am deschis uşile şi am vorbit şi cu consilierii municipali, şi anterior, care erau în Consiliul municipal, colegi de-ai mei de partid. Numai vorbe au rămas”, explică primarul de Bubueci, Ion Șărănuță.
Până când autorităţile vor găsi o motivaţie ca să scoată satele din Moldova din sărăcie, oamenii vor continuă să se descurce cum pot. Vor merge pe jos kilometri întregi pentru a ajunge la un drum asfaltat, iar când li se va părea drumul prea lung, vor alege o altă ţară.
- Moldovenii de la sate trăiesc mai puţin decât cei de la oraşe
- Medicii de familie de la sat au de cinci ori mai mulţi pacienţi, decât ar trebui
- În 70 de sate din Moldova nu s-a născut nici un copil anul trecut
- Majoritatea locuitorilor de la sate nu au acces la surse sigure de apă potabilă
- Sute de oameni s-au înghesuit pentru o bucată de pâine, la o biserică din Galaţi
- Ediţie specială în cadrul campaniei "EU sunt Moldova" cu Natalia Morari