RETROSPECTIVA 2013: Proiectul european se confruntă cu cea mai mare ameninţare de la lansare
Proiectul european, lansat cu succes după cel de-al Doilea Război Mondial, se confruntă, probabil, cu cea mai mare amenințare din istoria sa, pericol accentuat în 2013: ascensiunea partidelor de extremă dreapta, care riscă să submineze Uniunea Europeană din interior și care ar putea constitui principala miză a alegerilor pentru Legislativul comunitar din luna mai a anului viitor, scrie Agerpres.
Creșterea în popularitate a formațiunilor de extremă dreapta în mai multe țări membre ale UE, relevată la alegeri sau în sondajele de opinie, s-a produs în contextul crizei economice prelungite, măsurilor dure de austeritate și erodării încrederii unei părți semnificative a cetățenilor în capacitatea instituțiilor europene și partidelor tradiționale de a oferi soluții palpabile la probleme acute, precum lipsa locurilor de muncă și degradarea standardelor de viață.
Potrivit unui recent sondaj Gallup Europe, numai 30% dintre cei chestionați și-au exprimat o părere pozitivă despre UE, comparativ cu nivelul de 70% în urmă cu 20 de ani, autorii cercetării concluzionând că "proiectul european nu a fost niciodată în istoria sa atât de nepopular".
Nesiguranța în plan economic și social, dublată de suspiciunile tot mai numeroase privind integrarea europeană, imigrația, islamul sau multiculturalismul, a condus, astfel, la creșterea popularității extremei drepte în Europa — din Grecia, țara cel mai puternic afectată de criză, până în Franța și statele nordice. Experții sunt de părere că actuala criză le-a oferit partidelor populiste și naționaliste șansa de a-și curăța și moderniza retorica, adaptând-o noului context.
Formațiunile de extremă dreapta susțin că imigrația a dus la scăderea salariilor pentru lucrători și la creșterea ratei șomajului și a influențat negativ sistemul beneficiilor sociale. Aceste partide afirmă că Europa și statele membre își văd erodată identitatea din cauza înmulțirii imigranților, în special a celor musulmani.
Potrivit unui sondaj din această toamnă, în Franța, Frontul Național (FN), partid naționalist și xenofob condus de Marine Le Pen, este cotat cu aproape un sfert din intențiile de vot, depășindu-i pe conservatorii din opoziție și pe socialiștii aflați la guvernare. În Olanda, Partidul Libertății (PVV), în fruntea căruia se află extremistul Geert Wilders, conduce de asemenea în sondajele de opinie.
Este de așteptat, totodată, ca partide eurosceptice sau chiar anti-UE să câștige teren în Grecia, Austria, Suedia, Danemarca sau Polonia, în timp ce Partidul Independenței Marii Britanii (UKIP, anti-imigrație), condus de Nigel Farage, este cotat chiar ca posibil câștigător la alegerile europene în Regatul Unit.
Printre obiectivele generale urmărite de extrema dreaptă se numără renunțarea la moneda unică europeană, înlăturarea autorității Bruxellesului asupra bugetelor naționale sau blocarea proiectului integrării, proiect care a fost susținut și aplicat cu idealism de două generații de politicieni europeni.
Pentru a-și spori șansele în perspectiva alegerilor pentru PE din luna mai a anului viitor, Frontul Național din Franța și Partidul Libertății din Olanda au lansat în noiembrie o alianță paneuropeană a formațiunilor de extremă dreapta, promițând să "omoare monstrul de la Bruxelles". Principalele două viziuni pe care cele două formațiuni le au în comun sunt politica anti-imigrație și politica anti-europeană.
Cele două partide și liderii lor încearcă să profite de valul de euroscepticism și să introducă în PE un "cal troian", pentru a bloca din interior mecanismul de luare a deciziilor. Marine Le Pen, care a prevestit că Uniunea Europeană se va prăbuși la fel ca Uniunea Sovietică, a spus că obiectivul este de a ignora Bruxellesul și de a reda libertatea națiunilor și popoarelor din Europa.
Scopul alianței dintre FN și PVV este să aducă alături Partidul Democrat (anti-imigrație) din Suedia, de asemenea în creștere în sondaje, Partidul Popular Danez (anti-imigrație), Partidul Libertății din Austria, care a obținut peste 20% din voturi la alegerile naționale recente, Vlaams Belang (separatiști flamanzi) din Belgia și Liga Nordului din Italia.
Potrivit unor sondaje, extrema dreaptă ar putea obține până la o treime din totalul locurilor din Parlamentul European. Acest lucru le-ar lăsa în continuare partidelor tradiționale — populării, social-democrații și liberalii — suficienți eurodeputați pentru a deține controlul. Dar, pentru ca Parlamentul European să formeze o majoritate credibilă, toate aceste partide tradiționale vor fi nevoite să colaboreze mult prea îndeaproape raportat la sănătatea democrației.
Este nevoie de cel puțin 25 de eurodeputați dintr-un număr minim de șapte țări pentru a forma un grup în Parlamentul European, un statut care le-ar permite membrilor să primească fonduri europene pentru reuniuni și promovare, precum și mai multe locuri în conducerile comisiilor de specialitate, spații de birouri și mai mulți angajați. Potrivit sondajelor actuale, extrema dreaptă nu ar avea probleme în a obține numărul necesar de eurodeputați pentru a forma un grup în PE, însă planează incertitudini cu privire la capacitatea noii alianțe paneuropene de a aduna partide cu reprezentanți în legislativul comunitar din cel puțin șapte țări membre.
Construirea unei cooperări internaționale între partide europene a căror motivație este distrugerea proiectului european nu este o sarcină ușoară. Partidul Independenței Marii Britanii (UKIP) a respins până acum apelurile de a se alătura unei astfel de alianțe, liderul său spunând că nu vrea să aibă nimic de-a face cu viziunea anti-islam a lui Geert Wilders.
De asemenea, alianța însăși respinge partide cu doctrine chiar mai extreme, așa cum sunt Jobbik (a treia formațiune din Ungaria), care are ca principală țintă minoritatea romă, și Zorii Aurii (Grecia), formațiune neonazistă ale cărei trupe paramilitare i-au terorizat pe refugiați și pe imigranți.
Partidele europene tradiționale și elitele UE sunt tot mai îngrijorate în legătură cu ascensiunea populiștilor de extremă dreapta, atrăgând atenția asupra discursului naționalist, protecționist și xenofob al acestora.
Îngrijorător este însă și faptul că, în încercarea disperată de a câștiga electorat, chiar și partide tradiționale din unele țări se lasă influențate de retorica populistă, împrumutând din ideile formațiunilor anti-europene, așa cum se întâmplă, de exemplu, în Marea Britanie, unde conservatorii premierului David Cameron încearcă să limiteze numărul imigranților din UE, pe fondul discuțiilor privind liberalizarea pieței muncii pentru lucrătorii români și bulgari de la 1 ianuarie 2014.
Analiștii apreciază că, pentru a recâștiga încrederea cetățenilor dezamăgiți și pentru a reduce riscurile legate de extrema dreaptă, liderii europeni trebuie să readucă bunăstarea, creșterea economică și siguranța socială, evitând astfel eventuala erodare a unui proiect vizionar și ambițios, pentru a cărui dezvoltare predecesorii lor și-au dedicat întreaga înțelepciune.