Viața în orașul Mariupol este complicată: multe cartiere nu au energie electrică, apă, în farmacii nu sunt medicamente, nu există maternitate, iar cadavrele victimelor încă sunt scoase de sub ruinele caselor, potrivit publicației ucrainene Babel, relatează libertatea.ro.

După ce au preluat controlul orașului, noile autorități s-au ocupat în primul rând de revopsirea indicatorului de la intrarea în localitate în culorile tricolorului rus, relatează jurnaliștii ucraineni, care citează surse din orașul-port. Tot mai mulți oameni politici ruși vin acum la Mariupol să se pozeze. Aici a ajuns recent și jurnalistul Vladimir Soloviov, propagandistul favorit al lui Vladimir Putin, să le povestească rușilor despre orașul „eliberat de naziști”.

Fără apă, curent electric și gaz Din 425 de mii de locuitori, în oraș au mai rămas în jur de 170 de mii. Cei care au rămas la Mariupol susțin că nu toate cartierele orașului au curent electric. Orașul este distrus, iar organele de ocupație au informat locuitorii că reconectarea la gaz ar putea avea loc peste 2 ani.

În orașul-port funcționează acum un singur operator de telefonie mobilă – Fenix. El se poziționează ca operator al republicilor separatiste Donețk și Lugansk, dar, de fapt, este integrat la rețeaua Rusiei. În lipsa unei alternative, locuitorii au cumpărat cartele Fenix pentru a avea o legătură cu rudele care s-au refugiat în Ucraina sau sunt peste hotare.

Și ruble, și grivne

În Mariupol, grivnele ucrainene circulă în paralel cu rublele rusești. În primele luni ale ocupației, rușii aduceau ulei, conserve și alte produse alimentare. Acum, Rusia a încetat să mai ajute civilii. În oraș au apărut tot mai multe bazaruri, unde se cumpără sau se face troc.

Mariupol ar putea deveni orașul Jdanov

Rușii vor să rămână pentru totdeauna în Mariupol și își fac planuri pentru viitor. Construiesc patru clădiri cu cinci etaje, pe care se presupune că vor să le dea locuitorilor din Mariupol care au rămas fără locuințe. 

Jdanov juca rolul de legătură între Stalin și scriitorii epocii, cărora li se interzicea să scrie în afara normelor. Cei care nu respectau aceste reguli erau considerați dușmani ai poporului și pedepsiți cu închisoarea sau chiar cu moartea.