Pentru unii sărbătoare naţională, iar pentru alţii - o zi obişnuită. Vorbim despre moldovenii care locuiesc la sate, mulţi dintre care afirmă că nu prea au motive de a se bucura, când sărăcia din țară pare să nu mai aibă sfârşit.

În timp ce la Chişinău cei 30 de ani de independență erau marcaţi cu mare fast, în satul Furceni, raionul Orhei, nimic nu amintea de sărbătoare. Localnicii ne-au spus că nu au timp să chefuiască. Pe acest bărbat l-am întâlnit la marginea satului, în timp ce îşi repara roata de la căruţă.

"- Ne-am pornit şi noi să aducem pentru construcţie, instrumente, şi ne-a căzut o roată.
- Da Ziua Independenţei, sărbătoriţi?
- Sărbătorim, dar mai târziu, noi suntem la lucru permanent.

Câteva străzi mai la vale, un alt bărbat tăia lemne de foc pentru iarnă.

"Dacă vrei să ai pe masă, în beci, la iarnă, apoi trebuie de muncit, nu trebuie să stai. Este o zi obişnuită."

Unii ne-au spus cu lacrimi în ochi că nu au chef de sărbătoare, pentru că au fost uitaţi de autorităţi, iar de la independenţă încoace le este tot mai greu să se descurce.

"Iată, am 1000 de lei, eu acum mănânc mămăligă. Ei nu-și amintesc de bătrâni, eu merg în două beţe."

"Pentru mine e tare dureros. Pentru că eu am rămas fără bărbat de 12 ani şi copii tot, am trei băieţi şi s-au dus în ţări străine. Şi mi-e greu, foarte tare mi-e greu."

Oamenii ne-au spus că nu se simt independenţi, dar dezamăgiţi de starea lucrurilor din ţară.

"Nu prea. Nu, că nu se prevede nimic şi nu s-a prea prevăzut".

"S-a schimbat, dar puţin. Puţin s-a schimbat.
- Aşteptaţi cumva ca o dată şi o dată în Moldova vor fi condiţii mai bune de trai?
- Desigur, aşteptăm să fie bine, şi nouă, şi la copii. "