Capitala a îmbrăcat straie de sărbătoare. Cei aproximativ 800 de mii de locuitori ai municipiului vor serba astăzi Hramul oraşului. Oficialii Primăriei îndeamnă chişinăuienii să participe la manifestaţiile dedicate împlinirii a 576 de ani de la prima atestare documentară a Chişinăului.

Acum 576 de ani era o mică aşezare formată din gospodării ţărăneşti, în jurul cărora s-a format apoi un târg. A crescut încet, până când, la începutul secolului al nouăsprezecelea, a ajuns capitala guberniei Basarabia. Astăzi e capitala Republicii Moldova şi are aproximativ 800 de mii de locuitori.

Prima atestare documentară a Chişinăului datează din 1436. Pe atunci era moşie boierească pe malurile râului Bâc şi, timp de o sută de ani, a fost a urmaşilor lui Vlaicu Pârcălab. Istoricii presupun că, iniţial, aşezarea abia dacă număra 5-10 gospodării ţărăneşti.

În 1641, domnitorul Vasile Lupu trece moşia în proprietatea Mănăstirii Sfânta Vineri, din Iaşi. Urmează două secole, în care aşezarea creşte, fiindcă se stabilesc aici meşteşugari şi negustori. Aşa devine Chişinăul un mic târg, a cărui dezvoltare accelerată începe din 1812, când devine capitala guberniei Basarabia. Iar pe la mijlocul secolului al nouăsprezecelea, datorită arhitectului Alexandru Bernardazzi, Chişinăul capătă faţă de oraş. Apoi a urmat unirea cu România.

După 1918, în Chişinău sunt deschise mai multe şcoli, tipografii, biblioteci, teatre. Încep să funcţioneze întreprinderi industriale. În afară de prima moară mecanizată, se deschid fabrici de pâine, de mezeluri, de bomboane, dar şi unităţi de producţie pentru încălţăminte, tricotaje sau blănuri. Apar din ce în ce mai multe ziare şi reviste, iar învăţământul are un loc special în planurile oraşului. Pantelimon Halippa fondează Universitatea Populară Moldovenească şi Institutul Social Român.

La începutul secolului 20, instituţiile de cultură erau la mare preţ în Chişinău. Pe lângă cinematografe îşi deschid larg porţile Teatrul Naţional şi Muzeul Naţional de Istorie a Naturii. Educaţia continuă să fie o prioritate. O dovedeşte înfiinţarea, în perioada interbelică, a trei şcoli superioare dedicate muzicii: Conservatorul Naţional, cel Municipal şi Conservatorul Unirea. Sub regimul sovietic, arhitectul Alexei Şciusev reclădeşte oraşul, combinând tiparul comunist cu stilul tradiţional rusesc. Chişinăul creşte şi ajunge să aibă peste 700.000 de locuitori şi devine un important centru administrativ, economic şi cultural.