Au fost printre primii care au avut curajul să revendice recunoaşterea limbii române. Şi au luptat pentru visul lor cu singurele arme pe care ştiau să le mânuiască: versul şi muzica. Au plecat dintre noi înainte de vreme. Însă ne-au lăsat moştenire o pagină de suflet în cartea de istorie. Numele lor sunt Grigore Vieru, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici.

Le-a fost dat să se întâlnească pe drumul dorului de limba română şi nu s-au sfiit să spună asta cu voce tare încă din 1990. Iar versurile lui Grigore Vieru parcă se născuseră pentru a fi cântate.

Iar versurile au fost modelate în cântec de Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. După douăzeci de ani, melodiile lor ne leagănă încă dorul de ţară, de casă, de limbă şi de Eminescu.

Se cuvine ca de câte ori e Ziua Limbii Române să le mulţumim celor fără de care nu se ştie când şi dacă am mai fi avut această sărbătoare.