Zeci de familii s-au pomenit peste noapte cu datorii faţă de o instituţie de creditare. Şi asta pentru că au semnat acte, fără să citească textul. Drept urmare au ajuns să-şi piardă casele şi toată averea.

Valentina este lucrător agricol. Locuieşte în casa care aparţine soţului său. Cât ţine de bunurile pe care le are în proprietate, atunci... nu are nimic.

În schimb, are o datorie de peste 60 de mii de lei către o companie de microfinanţare. Creditul l-a luat pentru o consăteancă.

"Eu am lucrat la dânsa la pământ. A venit dimineaţa, m-a luat de acasă şi când m-am dus la Criuleni, documentele erau făcute, numai am intrat cu bulentinul m-am iscălit şi am ieşit, dar nu am citit ce am iscălit", a relatat Valentina Popov.

Paradoxal este că... femeia habar nu are cu câţi bani a fost împrumută: "Nu am văzut niciun ban în mână. Ea, ginerele, nu ştiu cine s-a dus, dar eu banii nu i-am văzut absolut deloc în mână".

Mai mult, FIDEJUSOR, adică garantul restituirii împrumutului, este fratele Valentinei, care este şomer şi locuieşte acum în aceeaşi casă.

"În 2008 lucram la dânsa şi m-a rugat să fiu garant la sora mea. A trecut o săptămână, două şi a zis: hai te rog să iei bani şi tu, 70.000, că timp de două trei luni, noi îi întoarcem înapoi", a povestit Nicolae Cuşnir.

Acum riscă să-şi piardă casa. Asta pentru că ei n-au siguranţa că vor acoperi măcar jumătate din suma datorată. Iar experţii susţin că modul în care a fost oferit acest împrumut este dubios.

"De regulă finanţatorii, atât bancari cât şi cei nebancari, la etapa de examinare a cererilor de eliberare a creditelor, respectiv împrumuturilor, solicită şi examinează un număr destul de larg de documente, inclusiv care se referă la situaţia financiară, la situaţia garanţiilor. Este de neconceput ca un finanţator serios să elibereze creditul peste noapte", a explicat Roger Gladei, jurist.

Iar acest lucru este valabil şi în cazul gajului. "Valoarea garanţiei personale este egală cu valoarea bunurilor care stau în spate. Nu suntem în timpurile Evului Mediu sau antice, în care numele conta atât de mult. În cazul în care nu ai în spate un activ, probabil că această garanţie personală a fost fictivă", a precizat Roger Gladei.

Valentina şi Nicolae nu sunt singurii ajunşi într-o astfel de situaţie. Mai mulţi moldoveni ajung să-şi vândă casele în contul datoriilor faţă de această organizaţie de microfinanţare. Au vârste şi profesii diferite, sunt din mai multe localităţi, dar povestea spusă de ei este aceeaşi:

"Doamna Vozian s-a apropiat de mine şi a spus că are nevoie de un împrumut bănesc, să iau pentru ea ca să procure o pompă pentru irigaţie, pentru agricultură", a relatat Silvia Băţ, din Oniţcani.

"Eu am spus că nu am timp să umblu pe drumuri, nu am treabă cu credite. Nu am luat şi nici nu vreau să mă implic în chestii de acestea", a relatat Vladimir Istrati, din Slobozia Duşca.

"Ne-a spus: Voi intraţi amândoi acolo, documentele sunt pregătite, numai vă iscăliţi şi ieşiţi", a povestit Nina Garabagiu, din Sângera.

"Eu am mai luat credite în viaţa mea, dar acolo trebuia să prezinţi certificat de salariu, să pui în gaj, imobil, casă, ce ai. Aici nu mi-au cerut nimic. Şi în timpul acela ei serveau ceai cu ciocolată, toţi colaboratorii împreună cu Vozian. Se vede că se cunosc foarte bine", a spus Silvia Băţ.

"Ne-am dus, timp de 5 minute, domna Chetrean era, dumneaei ne-a adus contractul într-o mapă şi mi-a spus: aici iscăliţi. Şi eu am iscălit, fără document, fără nimic. Am iscălit repede şi am venit, pentru că la noi masa e timp de o oră. Ea m-a luat cu maşina m-a dus şi m-a adus înapoi", a afirmat Eugenia Zamşa.

"Şi a trecut un an sau doi şi au venit de la bancă şi mi-au pus sechestru pe casă, pentru că sunt datoare cu 65 de mii şi ceva. La bancă nu am fost, nici nu ştiu unde e. Au luat ei banii aceştia, dar eu trebuie să-i întorc", a declarat  Silvia Zolotco.

"Se indica o sumă de vreo 55 de mii, sau 53 de mii, că sunt dator la banca aceea. Eu aşa ceva nu am iscălit. Au falsificat iscălitura. Au sustras din bancă 60 de mii", susţine Gheorghii Jenerenco.

"După aceea m-au dat la executor. La executor mi-a venit foaia de 50.112 lei să achit eu. Dar eu zic: de unde să achit aşa sumă de ban? Am patru copii fără soţ, doi minori. Eu nu lucrez nicăieri oficial, n-am aşa bani. Mi-au răspuns: nu ştim nimic, vă luăm casa", s-a plâns Nina Garabagiu.

"Ştiu procedura cât de greu se făcea. Ca să-mi pun prima dată casa în gaj, a trebuit să-mi preţuiască casa, să fac documente pe casă, soţia să iscălească că îmi dă voie să pun casa în gaj, copiii care încă învăţau au pus şi ei iscălitura. Şi cât de simplu se ia casa în ziua de azi", s-a arătat uimit Boris Cauia, din Slobozia-Duşca.

"Ştiţi , când e luat omul repede, nu-ţi dai seama ce face şi dacă mai este organizat lucrul, tare bine se primeşte", a avertizat Vladimir Istrati.

"Şi cum i-au putut da bani, aşa o sumă mare şi au crescut procentele mari şi să mă implice pe mine să le plătesc. De pe a cui spinare? Eu am rămas singură, sunt pensionară,am 500 de lei pensie şi acum să plătesc 65 de mii de lei? Da câţi ani trebuie să nu mănânc?", s-a plâns Silvia Zolotco.

În majoritatea cazurilor, toate aceste persoane au aflat despre datorii de la executorul judiciar, abia peste un an sau doi de la semnarea actelor.

"Şi doi ani nu m-a deranjat nimeni absolut. Au venit şi au ales din casă ce le-a plăcut, au făcut proces verbal pe loc, au speriat nora, nora a iscălit şi tot în timpul acela le-au şi vândut", a spus Maria Bacal.

"La noi la nimeni nu s-a întrerupt creditul. Absolut s-a lăsat special un an", afirmă Boris Cauia.

Experţii spun că notificările în cazul restanţelor la plata datoriei trebuie să apară cu mult mai devreme.

"Un împrumut restant mai mult de 30 de zile deja este alertant. Acţiunile se întreprind în mod normal, din prima zi. Însă acţiuni prompte de recuperare, active, în mod normal se întreprind după 30 de zile. Dacă nu s-au întreprins aceste acţiuni, este un semn că ceva nu a fost în regulă", atenţionează juristul Roger Gladei.

De aceeaşi părere au fost şi procurorii din Criuleni. Ei presupun că este vorba despre o schemă frauduloasă în care ar fi implicată Nina Vozian, alături de câţiva angajaţi ai companiei de microfinanţare.

"La 12 iulie 2012, Procuratura Criuleni a expediat către judecătoria raionului Criuleni o cauză penală de învinuire a acesteia şi, împreună cu alte două persoane, care activau în cadrul oficiului regional Criuleni", a comunicat Alexandru Machidon, procuror Criuleni.

Au cerut în judecată anularea contractelor de împrumut. "Încasarea de la Vozian şi cele două persoane a tuturor prejudiciilor materiale cauzate în urma comiterii infracţiunii în folosul părţilor vătămate", a precizat Alexandru Machidon.

Magistraţii au fost, însă, de altă părere. "Am dat în judecată şi nu i-au făcut nimic. Nina a ieşit, Vozian Nina a ieşit râzând de acolo şi noi am ieşit ca nişte pui plouaţi, cu datorii şi fără case", a spus Vladimir Istrati.

"Procuratura raionului Criuleni a considerat hotărârea instanţei ilegală şi, respectiv, a contestat-o la Curtea de Apel din Chişinău", a specificat Alexandru Machidon.

Iar judecătorul... a refuzat să-şi explice decizia.

"Procuratura consideră ilegale toate deciziile pe care le atacă. Care-s la apel scriu ilegală şi neîntemeiată. Aşa scriu, dar o să vedem în final ce o să fie. Eu nu vă dau nici un interviu, pentru că sentinţa este pronunţată de mine", a punctat Eugen Sănduţă, judecător.

În una dintre aceste cauze, totuşi, vina angajatului companiei de microfinanţare a fost evidentă şi pentru judecător. Dar... a scăpat basma curată.

"Totodată, o persoană a fost recunoscută vinovată de comiterea infracţiunii prevăzută de articolul 361, alin.1 din Codul Penal, adică fals în documentele oficiale, însă a fost eliberată de răspundere penală, din motivul expirării termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală", a explicat procurorul Alexandru Machidon.

Un document al companiei de microfinanţare dezvăluie, însă, că au fost, de fapt, mai multe nereguli de acest gen. În 2011, administraţia companiei cere poliţiei investigarea cazurilor de încălcare a procedurii de creditare pe dosarele de împrumut a altor 13 persoane.

Am mers la filiala din Criuleni a companiei respective, pentru o reacţie oficială. Însă angajatul la care ne-am adresat să ne ofere un interviu a refuzat. De la companie nu am reuşit să obţinem decât o scrisoare cu răspunsuri la întrebările noastre. Administraţia recunoaşte vina unora dintre angajaţi. "În luna decembrie 2010, ancheta internă a constatat implicarea a doi angajaţi, în cârdăşie cu cetăţeanca Vozian Nina şi alţii, în scheme frauduloase de obţinere a împrumuturilor din filiala companiei de microfinanţare", se menţionează în scrisoare. Dar se precizează că nu au fost depistate nereguli în procedura de creditare şi se apreciază drept "imatur faptul că pretinsele victime nu îşi dădeau seama că semnează documente care produc efecte juridice şi generează obligaţii în sarcina lor."

Avocatul pătimiţilor susţine, însă, că are suficiente dovezi că procedura de creditare a fost încălcată.

"Însăşi modalitatea de acordare a sumelor, a creditelor, a împrumuturilor de zeci de mii şi fără niciun control, persoanele se duceau pur şi simplu, semnau, le arătau unde să semneze, totul era pregătit. Chiar aseară, înaite de proces, am studiat declaraţiile doamnei Vozian şi ea spune că în multe cazuri angajaţii ştiau că banii se luau pentru Vozian, dar nu pentru persoanele care sunt vătămaţi în dosar", a declarat Valeriu Balan, avocat.

Nina Vozian nu a fost de găsit pentru a comenta acuzaţiile care i se aduc. Am reuşit să obţinem, însă, înregistrarea unei discuţii telefonice a Ninei Vozian cu una dintre persoanele căreia îi datorează bani. "Pe nimeni nu am dus cu puşca la bancă. Pe nimeni nu am rugat cu sila să meargă. Dacă nu mergeau, eram mai fericită eu azi. M-a ajutat? Nu trebuiau să mă ajute", afirma Vozian.

Juriştii spun că, în prezent, există destule pârghii legale pentru a declara nul un contract încheiat sub influenţa înşelăciunii.

"Or, efectul nulităţii este restituţia părţilor la situaţia iniţială, precum că nu ar fi existat acest împrumut, şi obligaţia de a plăti dobânda pentru el", a justificat Roger Gladei.

Însă lipsa de informare a debitoruli, în acest context, nu este cel mai puternic argument, în condiţiile în care domeniul financiar nebancar nu este suficient controlat de lege.

"În ceea ce priveşte obligaţia de informare, ea există, dar nu este una uniformă. Nu putem pretinde încălcarea acestei acţiuni, atât timp cât ea nu rezultă din lege", a punctat Gladei.

Nu există un control riguros nici din partea instituţiei ierarhic superioare. "La moment, organizaţiile financiare nebancare şi în particular organizaţiile de microfinanţare sunt supuse unei supravegheri sumare, în formă de aşa-numita monitorizare de către Comisia Naţioanlă a Pieţii Financiare, care se rezumă doar la colectarea şi parcarea de către comisia naţională a pieţii financiare a rapoartelor financiare. Nimic mai mult", a explicat juristul.

Rigori mai drastice pentru instituţiile financiare nebancare se conţin într-un proiect de lege care se află deja pe masa deputaţilor. Între timp, oamenii care se cred victime ale escrocilor îşi pun speranţa în Justiţie. Cert este că şi-au învăţat lecţia şi nu vor mai semna, fără să citească foarte atent, documentele care le sunt propuse.