Pe 19 august, creştinii ortodocşi de stil vechi prăznuiesc Schimbarea la Faţă a Domnului, zi considerată în popor ca fiind granița dintre vară și toamnă. Sărbătoarea evocă momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe Muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său.

Pe Muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, au tresărit la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului strălucea ca soarele, iar hainele Lui erau albe că zăpada. În această lumină, doi bărbaţi stăteau de vorbă cu Iisus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim.

Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Sărbătoarea mai este numită în popor şi Obrejenia, Pobrejenia sau Probojeni. Denumirea Obrejenie provine din cuvântul slavon "obrejenie", semnificând o transformare, o schimbare.

Tradiţia spune că este bine ca sărbătoarea să fie trăită cu intensitate sporită prin rugăciuni pentru sănătatea şi pentru împlinirile familiei, dar și prin pelerinaje la biserici şi la mănăstiri.

În popor se crede că oamenii care se roagă în această zi să scape de patimi, cum sunt cele ale beţiei sau tutunului, cu siguranță se vor vindeca. Totodată, se mai spune că în ziua praznicului creştinii nu trebuie să se certe cu nimeni, mai ales cu rude sau cu prieteni.

Cine încalcă tradiţia va avea parte numai de supărări, până la viitoarea sărbătoare de Probejenie, cred cei mai superstițioși. Sărbătoarea este strictă mai ales cu femeile, care nu trebuie să spele rufe şi nici să arunce lături în curtea casei pe 19 august, iar curăţenia generală trebuie să se termine în ajun de Schimbarea la Față. Se spune că în gospodăria celei care încalcă totuşi tradiţia şi spală rufe se vor adăposti mii de insecte.

Mai mult, fetelor care se spală în această zi pe cap se zice că nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba. În schimb, potrivit tradiției din popor, dacă femeile însărcinate vor ţine post azi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi.

Se mai crede că este bine să evităm călătoriile de Schimbarea la Faţă a Domnului, căci s-ar putea să rătăcim drumul spre casă şi să ne mai întoarcem doar odată cu venirea berzelor.

Sărbătoarea este considerată o zi de hotar între vară şi toamnă. Pentru munca la câmp, este ultima zi când se mai coseşte fânul. Tot din această zi nu trebuie să ne mai scăldăm în apele repezi de munte, pentru că acestea se răcesc şi, în mod cert, creşte riscul de îmbolnăvire.

În această zi se culeg ultimele plante de leac, despre care se spune că au puteri vindecătoare. Dacă vremea este însorită şi plăcută, țăranii spun că vom avea o toamnă îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, ne întâmpină o toamnă mohorâtă. În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri.

Recolta aceasta se numeşte "pârga" din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi sfinţite, apoi se împart credincioşilor care participă la slujbă.

De asemenea, se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate. În tradiţia populară, boabele desprinse din ciorchini poartă numele de "coliva de struguri", aceste ofrande dăruindu-se în memoria rudelor plecate în eternitate.