Ţesutul, croşetatul, tricotatul sau torsul lânii sunt îndeletniciri tot mai puţin practicate de moldovence. În satul Pelinia, raionul Drochia, femeile care mai fac asemenea lucrări spun că muncesc la comandă. Clienţii, de cele mai multe ori, sunt pensionarii din localitate şi din satele vecine, care optează pentru covoare şi plapume confecţionate manual.

Eugenia Pripa ţese de la vârsta de 14 ani. Femeia susţine că această îndeletnicire a ajutat-o să îşi câştige existenţa.

"Eu pe tot lucrul acesta, o să fie de circa 30 de metri, iau 700 de lei. Este foarte puţin. La mine pensia la grupă este de 300 de lei, şi ca să nu fac nici lucrul acesta, nu ştiu ce ar fi", relatează Eugenia Pripa.

Nici pentru Zinaida Dolinţă această îndeletnicire nu mai are niciun secret, doar că în ultimul timp, numărul clienţilor a scăzut considerabil.

"Aşa prosoape întrebuinţează cei de la ţară pentru naşi, să ai de pus pe icoană când mergi la cununie, dar aşa, nu prea întrebuinţează în ultimul timp prosoapele", spune femeia.

De altfel, au rămas puţine femei care cunosc arta ţesutului manual.

"Dacă acum 20-15 ani, fiecare a treia gospodină din sat se ocupa cu ţesutul, acum au mai rămas circa 10 femei care mai au această îndeletnicire. Practic dispare", a menţionat directorul muzeului din Pelinia, Svetlana Gureanu.

Cei care îşi doresc un covor sau o cuvertură, ţesute manual, trebuie să scoată din buzunar de la 300 până la 700 de lei pentru un metru.