Arhanghelii sunt reprezentări mitice aparţinând calendarului popular dar care au că echivalenţi pe Arhanghelii Mihail şi Gavriil din calendarul ortodox, celebraţi la 21 noiembrie.

Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi şi purtând săbii, că simbol al biruinţei, şi sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre răi.

Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria să-i vestească taină cea mare a întrupării Domnului şi tot el a adus drepţilor Ioachim şi Ana vestea zămislirii Maicii Domnului.

În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindină, cu tunul. El ţine şi ciumă în frâu, asemănător Sfântului Haralambie.

În trecut, în societatea tradiţională bucovineană, Arhanghelii erau sărbătoriţi pentru că "ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora". Arhanghelii, în viziunea populară, asista şi la judecată de apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.

În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi că patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită "turtă arietilor" (arietii fiind berbecii despărţiţi de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se aruncă în dimineaţă zilei de 21 noiembrie în tarla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor.

Dacă turtă cădea cu faţă în sus era semn încurajator, de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turtă cădea cu faţă în jos era mare supărare în satele şi târgurile bucovinene se făceau şi se fac şi astăzi, de 21 noiembrie, pomeniri şi praznice pentru cei morţi iar, în biserici, fiecare creştin aprinde câte o lumânare că să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă.

"Vara Arhanghelilor" ţine o zi. Pe lângă această, între Arhangheli şi Crăciun trebuie neapărat să mai fie trei-patru zile senine şi călduroase, numite "vara iernii".

În sâmbătă dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date la pomană pentru morţi, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc "Moşii de Arhangheli".

Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi "lumina de veci" în lumea de dincolo. Se aprind lumânări atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără lumânare.