Atacă fără teamă scorpioni extrem de veninoşi, ocupă cu forţa locuinţele altor rozătoare şi manifestă şi alte comportamente destul de rar întâlnite la acest grup de mamifere. Şoarecele Onychomys torridus, din America de Nord, este o specie cu multiple trăsături neobişnuite. În prezent, oamenii de ştiinţă îl studiază pentru a-i afla secretul rezistenţei la venin, scrie descopera.ro.

Onychomys torridus trăieşte în regiunile aride din sud-vestul Statelor Unite şi zonele adiacente din Mexic, adăpostindu-se în vizuini pe care nu le sapă singur, ci le obţine gata făcute de alte rozătoare, eventual gonindu-i agresiv pe ocupanţii precedenţi.

După cum arată cercetările realizate pe exemplare crescute în captivitate, aceşti şoareci sunt agresivi încă de mici. Nici puii nu ezită să atace prăzi mai mari decât ei, comportament ce pare să fie deprins de la tată. Un alt comportament neobişnuit al acestei specii îl reprezintă felul în care îşi produce vocalizările nocturne: şoarecele se ridică pe membrele posterioare, îşi înalţă capul şi emite sunete surprinzător de puternice pentru dimensiunea lui, arătând de parcă „ar urla la lună”.

Este singura specie de şoarece carnivor din America de Nord;  vânează noaptea, hrănindu-se cu insecte, tarantule, chiar şi cu alte rozătoare (inclusiv din propria specie) şi nu ezită să atace nici scorpioni foarte veninoşi, cum sunt cei din genul Centruroides. Aceştia se numără printre scorpionii cei mai veninoşi din lume, veninul lor producând la om contracţii musculare şi insuficienţă respiratorie.

Această însuşire ar putea, într-o zi, să ajute cercetările de medicină umană pentru descoperirea unor metode de combatere a durerii.

Cercetătorii de la Sam Houston State University, SUA, au injectat o cantitate mică de venin de scorpion în laba unui şoarece Onychomys torridus şi în laba unui şoarece obişnuit de laborator (specia Mus musculus). Şoarecele Onychomys torridus a petrecut mult mai puţin timp lingându-şi membrul afectat (un comportament caracteristic  mamiferelor atunci când sunt rănite), ceea ce sugerează că durerea pe care o resimţea era mult mai slabă decât cea resimţită de şoarecele de laborator. 

Apoi, cercetătorii au îndepărtat anumite celule nervoase din măduva spinării, care conduc semnalele de la receptorii pentru durere la creier, şi au studiat modul în care veninul altera funcţionarea acestora.

În mod obişnuit, veninul de scorpion activează o proteină din membrana celulalră, numită Nav1.7, care stimulează emiterea semnalelor electrice celulare asociate cu senzaţia de durere.

Dar Onychomys torridus prezintă o mutaţie la nivelul unei alte proteine, Nav1.8, care împiedică semnalele să meargă mai departe şi să ajungă la creier, ceea ce ar putea explica faptul că Onychomys torridus nu este afectat prea mult de înţepătura scorpionilor şi nu se teme să atace aceste creaturi.