Sonda americană Curiosity a negat probabilitatea vieţii pe Marte, nedetectând metan - gaz care semnalează adesea activităţi biologice - în atmosfera Planetei Roşii, scrie rtv.net.

Potrivit măsurătorilor efectuate de robot, acest gaz, produs în proporţie de 95% de microbi pe Pământ, dacă există în mediul de pe Marte, nu poate reprezenta mai mult de 1,3 părţi la miliard ca volum, adică a şasea parte din nivelul estimat anterior, a precizat o echipă de cercetători într-un studiu apărut joi în revista americană Science.

De zece ani, oameni de ştiinţă au analizat tranşe de metan din atmosfera marţiană. În martie 2003 s-a măsurat un nor de metan de 19.000 tone din apropierea ecuatorului planetei, însă observaţiile au fost făcute de pe Terra sau de pe aparatele de pe orbita lui Marte.

În măsura în care metanul, cea mai abundentă hidrocarbură din sistemul solar, poate fi semnul activităţilor biologice, anunţul a declanşat controverse asupra originii acestui gaz şi a trezit speranţe în privinţa vieţii pe Marte. Însă măsurătorile atmosferei efectuate de un spectrometru cu laser, foarte sensibil, de la bordul lui Curiosity nu au pus în evidenţă urme de metan, spre marea surprindere a oamenilor de ştiinţă.

Echipa care coordonează Curiosity va folosi o metodă de detectare a metanului chiar şi la nivelul de o parte la un miliard, în timp ce precedentele analize ale norilor de metan de pe Marte dădeau concentraţii de până la 45 de părţi la miliard. Chiar dacă metanul s-ar fi împrăştiat, ar exista urme depistabile, arată oamenii de ştiinţă. "Nu se cunoaşte niciun proces natural prin care metanul să poată dispărea rapid din atmosferă. Metanul persistă şi ar rămâne în atmosfera marţiană sute de ani", a spus Sushil Atreya de la Universitatea din Michigan, coautor al lucrărilor.

Ajuns la ecuatorul marţian pe 6 august 2012, Curiosity, cel mai sofisticat robot de explorare cu şase roţi trimis vreodată pe altă planetă, a stabilit deja că Planeta Roşie a fost propice vieţii microbiene în trecutul ei îndepărtat. De mare interes sunt poalele muntelui Sharp datorită diferitelor straturi de sedimentare, ce ar putea permite datarea perioadelor când Marte a fost propice vieţii.