Tot mai mulţi copii fug de acasă sau din centrele de plasament, iar majoritatea celor care îşi schimbă casa pe stradă, contrar aşteptărilor, nu fac parte din familii social-vulnerabile. Potrivit datelor Inspectoratului General de Poliţie, anul trecut, peste 670 de copii şi-au părăsit domiciliile, cu 31 mai mulţi faţă de 2017.

Oamenii legii spun că, neînțelegerile din familie sau lipsa supravegherii din partea adulţilor sunt motivele principale care i-a determinat să recurgă la aceste acţiuni. 

Din numărul total de copii care au fugit anul trecut de acasă, peste 120 sunt din Chişinău. Fenomenul este unul destul de răspândit şi în raionul Cahul unde aproape 40 de minori şi-au părăsit domiciliile. Pe locul trei este raionul Orhei, cu aproape 30 de cazuri similare.

Din numărul total al fugarilor, peste 370 sunt fete şi aproape 300 sunt băieţi. Cei mai mulţi au între 14 şi 15 ani şi majoritatea provin din mediul urban. Preponderent, aceştia vin din familii bune.

"Ne confruntăm cu această problemă când copiii nu se află în vizorul poliţiei, care nu prezintă suspiciuni că ar putea pleca de la domiciliu, anume aceşti copii şi mai fecvent se întâlnesc cazuri că pleacă", a menţionat Veronica Ivanov, şefa secţiei "Siguranţă Copii" din cadrul IGP.

Majoritatea minorilor sunt găsiţi în mai puţin de 24 de ore. Anul trecut au fost înregistrate 500 astfel de situaţii. Poliţiştii atenţionează că cei care fug de acasă îşi riscă inconştient viaţa şi ajung victime ale infractorilor.

"Ei sunt mai vulnerabili, aflându-se în stradă. Ei pot fi atraşi în activităţi criminale sau pot fi ei ţinta unor infracţiuni. Copiii devin victime ale abuzurilor sexuale. Avem 7 cazuri înregistrate pe parcursul anului trecut", a precizat Ivanov.

Motivele care i-a determinat pe adolescenţi la astfel de gesturi sunt diverse. În multe cazuri este vorba despre relațiile tensionate din familie sau de aventuri amoroase neacceptate de părinți.

"Există şi alte elemente care fac copilul să plece. De exemplu o imagine idealizată a ceea ce semnifică să trăieşti aparte de familie. Cu alte cuvinte este un fel de libertate fără responsabilitate. Deseori această imagine poate să fie foarte dificilă pentru el, fiindcă realitatea poate fi dură", a subliniat Sorin Scutelni, psiholog.

Anul trecut, în 237 de cazuri, copiii au fugit repetat de acasă.