Superbogaţii lumii au exploatat lacunele din legislaţia fiscală transfrontalieră pentru a ascunde în conturi offshore 21.000 miliarde de dolari, echivalentul PIB-urilor SUA şi Japoniei puse la un loc, potrivit unui studiu comandat de organizaţiei Tax Justice Network, relatează The Guardian, citat de realitatea.net.

Fostul economist şef al firmei de consultanţă McKinsey James Henry, expert în paradisuri fiscale, a inclus estimări detaliate referitoare la mărimea economiei offshore într-un nou raport, "The Price of Offshore Revisited", realizat exclusiv pentru The Observer.

În raport se arată că cel puţin 13.000 de miliarde de lire sterline (21.000 de miliarde de dolari) au migrat către ţări cu jurisdicţii protectoare, precum Elveţia şi Cayman Islands, cu ajutorul băncilor de investiţii private.

Cele mai mari 10 bănci de investiţii private, între care UBS şi Credit Suisse în Elveţia şi Goldman Sachs din SUA, au administrat în 2010 peste 4.000 de miliarde de lire sterline (6.250 miliarde dolari), în creştere de la 1.500 de miliarde de lire sterline (2.343 miliarde dolari) în urmă cu cinci ani.

Analiza, care foloseşte date ale Băncii pentru Reglemente Internaţionale şi ale FMI, sugerează că pentru multe state aflate în dezvoltare valoarea cumulată a capitalului care a ieşit din economiile lor după anii ’70 ar fi mai mult decât suficientă pentru a-şi plăti datoriile către restul lumii.

Averile au migrat în conturi bancare offshore în special din ţări bogate în petrol, în loc să fie investite local. De la începutul anilor 1990, din Rusia au ieşit aproape 500 de miliarde de lire sterline (781 miliarde dolari), dacă se adaugă şi câştigurile aduse de investiţiile ascunse. Din Arabia Saudită au ieşit fonduri de 197 miliarde de lire (307 miliarde dolari), iar din Nigeria 196 miliarde de lire (306 miliarde dolari).

Liderii G20 s-au angajat în repetate rânduri să închidă paradisurile fiscale, după criza din 2008, când politica secretului bancar a fost considerată un factor de amplificare a instabilităţii. Multe state încă refuză să ofere informaţii legate de conturile clienţilor străini ai băncilor, către autorităţile fiscale din ţările de origine ale acestora.