Un somn odihnitor devine un deziderat din ce în ce mai greu de atins odată cu înaintarea în vârstă, însă ceea ce oamenii numesc insomnie ar putea fi de fapt o caracteristică moștenită de la strămoși, care i-a ajuta pe aceștia să supraviețuiască, conform unui studiu realizat în Statele Unite, scrie agerpres.ro.

Potrivit cercetării efectuată pe un grup de culegători-vânători moderni din Africa, membrii unei familii din toate categoriile de vârstă care trăiesc laolaltă beneficiază de pe urma diferențelor în ceea ce privește tiparele de somn ale fiecăruia deoarece întotdeauna cel puțin o persoană rămâne trează sau doarme foarte superficial. Aceste discrepanțe în ceea ce privește programul de somn ar putea fi o rămășiță a procesului evolutiv din urmă cu câteva mii de ani când un leu putea da târcoale la ora 2.00 dimineața, sugerează studiul.

''Mulți oameni în vârstă se adresează medicilor plângându-se că se trezesc devreme și că nu mai pot adormi la loc'', susține Charlie Nunn, profesor de antropologie evoluționistă la Universitatea Duke din Carolina de Nord. ''Însă, poate că nu e nimic în neregulă cu ei. Poate unele dintre problemele medicale pe care le vedem astăzi nu sunt tulburări, ci o relicvă a unui trecut evolutiv în care erau benefice. Într-un grup de populație de vârste diferite, unii merg la culcare mai devreme, alții mai târziu. Dacă ai o vârstă mai înaintată ai tendința de a fi mai degrabă o ciocârlie, iar dacă ești mai tânăr ai tendința de a fi mai degrabă o bufniță'', a explicat specialistul adăugând că persoanele care se află în stadiile mai superficiale ale somnului ''sunt mai atente la orice fel de amenințare din mediul înconjurător''.

Oamenii de știință au testat această teorie — numită ''ipoteza bunicului care nu doarme bine'' — pe populația Hadza din nordul Tanzaniei ai cărei membrii sunt culegători-vânători.

Membrii populației Hadza trăiesc și dorm în grupuri de 20-30 de persoane. În timpul zilei, bărbații și femeile desfășoară îndeletniciri separate, căutând tuberculi, fructe de pădure, miere și carne în savanele și pădurile tropicale din apropierea lacului Eyasi, iar noaptea se adună și dorm afară, în jurul focurilor sau în colibe rudimentare.

''Sunt contemporani nouă, însă amintesc de o parte importantă a poveștii evolutive a omului deoarece au un stil de viață care este cel mai apropiat de trecutul nostru de culegători-vânători'', a declarat coautoarea studiului, Alyssa Crittenden, profesor asociat de antropologie la Universitatea Las Vegas din Nevada.

În cadrul studiului, 33 de bărbați și femei sănătoși, cu vârste cuprinse între 20 și 60 de ani, au acceptat să poarte timp de 20 de zile un dispozitiv de mici dimensiuni, asemănător unui ceas, care le-a înregistrat mișcările din timpul nopții. Rezultatele au demonstrat că tiparele de somn ale membrilor populației Hadza erau rareori sincronizate — unii membrii se retrăgeau la somn devreme, în jurul orei 20.00 și se trezeau la 6.00, iar alții dormeau până după ora 8.00 și nu se culcau mai devreme de ora 23.00.

Oamenii de știință au descoperit că în peste 220 de ore de observație în doar 18 minute toți adulții dormeau simultan.

În medie, peste o treime din grup a fost alert sau moțăia ușor în orice moment, datorită acestei caracteristici populația Hadza nefiind nevoită să utilizeze santinele.

Studii anterioare au relevat tipare similare la păsări, șoareci și alte animale, însă acest studiu reprezintă o premieră, fiind prima dată când fenomenul a fost testat pe subiecți umani.

Cercetătorii au descoperit că orarele nesincronizate de somn erau asociate cu vârsta, persoanele cu vârsta în jur de 50 de ani și de 60 de ani mergând la culcare și trezindu-se mai devreme decât cele cu vârste de circa 20 și 30 de ani.

Oamenii de știință consideră că în mare parte din istoria omului, traiul și somnul în cadrul grupurilor de populație cu vârste diferite având obiceiuri diferite de somn i-a ajutat pe strămoșii noștri să fie vigilenți și să supraviețuiască.

''Teoria potrivit căreia traiul alături de bunici are beneficii există de ceva vreme, însă acest studiu extinde această ideea către vigilența în timpul nopții'', a subliniat autorul studiului, doctor David Samson de la Universitatea Duke.