Situaţia financiară dificilă a întreprinderilor municipale împiedică modernizarea serviciilor publice de aprovizionare cu apă, canalizare, salubrizare şi transport. La această concluzie au ajuns experţii, după o cercetare realizată în 17 oraşe ale ţării. Studiul arată că cea mai bună situaţie este în Chişinău, în comparaţie Nisporeni, Donduşeni şi Rezina, unde accesul la aceste servicii este un lux.

Potrivit raportului ADEPT, unui locuitor din Moldova îi revine de 2,5 ori mai puţină apă decât unui european. Astfel, în Nisporeni, Donduşeni şi Rezina, aprovizionarea cu apă a populaţiei este redusă. În timp ce în Cimişlia, Ialoveni şi Criuleni, peste 90 la sută din populaţie are acces la apă.

Şi durata accesului la apă este limitată în unele regiuni. Spre exemplu, în Hânceşti şi Basarabeasca, locuitorii au apă doar câte 12 ore pe zi. Datele oferite de primării arată că nici la capitolul canalizare lucrurile nu stau mai bine. Situaţia cea mai proastă este la Nisporeni, Basarabeasca şi Cimişlia. O situaţie mai bună se atestă la Căuşeni şi Chişinău.

Nici la capitolul salubrizării stradale nu stăm mai bine. Cel mai puţin sunt curăţate străzile din Edineţ, Criuleni şi Bălţi. În Rezina, Chişinău şi Soroca, situaţia este mai bună.

Un alt domeniu monitorizat a fost serviciul public de transport, care arată că vechimea medie a unităţilor de transport variază de la 6 la 30 de ani. Cel mai greu se descurcă pasagerii cu nevoi speciale. Dacă în Chişinău doar 4,52% din numărul total al persoanelor cu dizabilităţi au acces la transportul public, în restul oraşelor acest serviciu nu există.