O echipă internaţională de specialişti în ştiinţe comportamentale a ''pierdut'' 17.303 portofele cu diferite sume de bani, în spaţii publice din 40 de ţări, pentru a evalua onestitatea a mii de locuitori din 355 de oraşe, scrie agerpres.ro.

Rezultatul cercetării, publicată joi în jurnalul ştiinţific Science, relevă diferenţe flagrante între state, Elveţia şi ţările scandinave reieşind că sunt cele mai oneste, iar China, Maroc, Peru şi Kazahstan încheind clasamentul.

Un fenomen remarcabil de similar a fost observat, însă, în aproape toate statele: cu cât suma din portofel era mai mare, cu atât oamenii erau mai motivaţi să contacteze proprietarul obiectului.

40% din portofelele fără bani au fost returnate, în comparaţie cu 51% dintre cele care conţineau diferite sume.

Necinstea se pare că nu este stimulată de valoarea câştigului potenţial din furt, acest lucru contrazicând părerea generală conform căreia omul ar fi motivat în astfel de acţiuni de interesul material.

Pentru echipa de cercetători de la universităţile din Zurich, Michigan şi Utah, acest studiu şi sondajele complementare care îl însoţesc demonstrează două resorturi fundamentale ale comportamentului uman: altruismul şi rolul propriei imagini, teama de a fi considerat hoţ. ''Când oamenii pot profita foarte mult de pe urma unui comportament necinstit, dorinţa lor de a trişa este augmentată, însă totodată creşte şi costul psihologic de a se vedea pe sine drept hoţ - şi, uneori, aceasta domină'', susţin autorii.

Experimentul, care a costat 600.000 de dolari, este inedit prin amploarea sa.

Peste 17.000 de portofele identice au fost lăsate în urmă în bănci, teatre, muzee, hoteluri, secţii de poliţie, tribunale, oficii poştale sau alte instituţii publice. Fiecare participant a informat un angajat al instituţiei respective că a găsit obiectul pe jos şi, înainte de a pleca, l-a rugat pe acesta să se ocupe de portofel.

Portofelele erau transparente şi conţineau o listă de cumpărături şi trei cărţi de vizită cu numele şi adresa de e-mail. Unele dintre aceste obiecte nu conţineau bani, altele aveau o sumă mică, de 13,45 dolari, sau una mai mare, de 94,15 dolari.

Proporţia portofelelor predate a depăşit 70% în Norvegia şi Elveţia. În China, mai puţin de 10% dintre angajaţi au predat portofelele fără bani, şi peste 20% au făcut acest lucru dacă obiectele conţineau yeni.

În Statele Unite, Marea Britanie şi Polonia, cercetătorii au efectuat experimentul şi cu portofele cu 94,15 dolari, iar în acest caz rata de returnare a fost de 72%.

''Când sunt bani (în portofel), oamenii au subit impresia că fură, senzaţie care este cu atât mai pregnantă cu cât suma este mai mare'', a explicat Christian Zünd, doctorand la Universitatea din Zurich.

Bogăţia sau sărăcia nu sunt suficiente pentru a explica diferenţele dintre ţări, a precizat Alain Cohn, profesor la Universitatea din Michigan. Valorile culturale locale şi sistemul politic par să influenţeze decizia. Spre exemplu, cu cât într-o ţară legăturile familiale erau mai importante, cu atât mai puţine portofele au fost returnate - Italia reieşind din acest punct de vedere mai puţin onestă decât Franţa. Situaţia ar putea fi explicată prin faptul că în aceste cazuri oamenii sunt mai obişnuiţi să îşi facă griji pentru grupul restrâns de apropiaţi decât pentru necunoscuţi, suspectează Christian Zünd.

De asemenea, echipa de cercetători a solicitat unui număr de 279 de economişti să estimeze şansele ca portofelele să fie returnate. Mai puţin de unul din trei a prezis corect rezultatul, ceea ce l-a determinat pe Alain Cohn să declare că "până şi experţii au o viziune pesimistă despre ceea ce îi motivează pe oameni".

Media la nivel internaţional pentru predarea unui portofel pierdut a fost de 40% când acesta era gol, şi de 51% când în el se aflau bani.

Oamenii sunt mai morali decât se crede, iar autorităţile publice ar trebui să se inspire pentru a oferi mai multe recompense şi mai puţine sancţiuni, după cum a adăugat Cohn.