În ziua de astăzi internetul este plin de oameni care dau sfaturi despre cum să fim mai fericiţi, însă neurologul Alex Korb, de la Universitatea din California, Los Angeles, a studiat în amănunt acest domeniu şi vine cu noi perspective care, susţine el, chiar pot fi de folos, notează Business Insider, citat de one.ro.

În cartea "The Upward Spiral", neurologul Alex Korb dezvăluie câteva obiceiuri şi sfaturi care ne pot ajuta să fim mai fericiţi, după cum urmează:

1. Cea mai bună întrebare pe care poţi să o pui atunci când te simţi rău

Câteodată creierul tău nu te lasă să fii fericit, ci din contră, te face să te simţi vinovat sau ruşinat. De ce se întâmplă acest lucru? În mod surprinzător vina şi ruşinea îţi activează centrul de recompensă din creier.

"În ciuda diferenţelor dintre acestea, mândria, ruşinea şi sentimentul de vinovăţie activează circuite neuronale similare precum cortexul prefrontal dorsomedial, amigdala, insula şi nucleus accumbens. Interesant este faptul că dintre aceste emoţii, mândria este cea mai puternică provocând cea mai mare activitate în aceste regiuni, cu excepţia nucleus accumbens unde vina şi ruşinea câştigă. Acest lucru explică de ce este atât de uşor să atragem vina şi ruşinea asupra noastră - ele activează centrul de recompensă", scrie expertul în cartea sa.

De asemenea, ne facem foarte multe griji. De ce? Pe scurt, îngrijorarea ne face creierul să se simtă un pic mai bine, pentru că avem impresia că facem ceva în legătură cu problemele noastre.

"De fapt, îngrijorarea poate ajuta la calmarea sistemului limbic, crescând activitatea în cortexul prefrontal median şi scăzând activitatea din amigdală", explică Korb.

Însă vina, ruşinea şi îngrijorarea sunt soluţii oribile pe termen lung.

Neurologii ne sfătuiesc să ne punem următoarea întrebare: "Pentru ce sunt recunoscător?", deoarece recunoştinţa ne afectează creierul la nivel biologic.

"Atunci când te simţi recunoscător se activează regiunea trunchiului cerebral care produce dopamina. În plus, atunci când eşti recunoscător faţă de alţii, creşte activitatea în circuitele sociale de dopamină şi astfel interacţiunile sociale sunt mult mai plăcute.

De asemenea, sentimentul de recunoştinţă ajută şi la creşterea serotoninei. Atunci când încerci să te gândeşti la lucrurile pentru care eşti recunoscător te forţezi să te concentrezi doar la aspectele pozitive din viaţa ta, acest lucru crescând producerea de serotonină din cortexul cingular anterior", spune neurologul.

Amintindu-ţi să fii recunoscător reprezintă o formă de inteligenţă emoţională, iar recunoştinţa nu îţi face doar creierul fericit, ci şi pe cei din jurul tău, deci arată-ţi recunoştinţa faţă de persoanele drage.

2. Etichetează sentimentele negative

Într-un studiu fMRI intitulat "Transformă sentimentele în cuvinte", participanţii au fost puşi să se uite la anumite poze cu oameni care aveau diferite expresii faciale. Aşa cum era de aşteptat, amigdala fiecărui participant a activat emoţiile pe care pozele le transmiteau. Însă, atunci când au fost puşi să denumească emoţia - s-a activat cortexul prefrontal ventrolateral şi s-a redus activitatea emoţională a amigdalei. Cu alte cuvinte, atunci când recunoaştem emoţiile le diminuăm impactul.

3. Ia acea decizie!

Ţi s-a întâmplat vreodată să iei o decizie şi să simţi că în sfârşit creierul tău este eliberat? Aceasta nu este o întâmplare aleatorie. Neurologii arată că atunci când luăm o decizie reducem grijile şi anxietatea. Atunci când iei decizii, implicit îţi creezi anumite intenţii şi îţi setezi anumite obiective.

Toate cele 3 activităţi fac parte din acelaşi circuit neuronal şi influenţează cortexul prefrontal într-un mod pozitiv. Luarea de decizii îţi poate schimba viziunea asupra lumii deoarece găseşti soluţii pentru problemele tale şi îţi calmezi sistemul limbic. Cu toate acestea este greu să te decizi. Neuroştiinţa ne sfătuieşte să luăm o decizie "destul de bună". Nu trebuie să te chinui să găseşti soluţia care este cea mai bună.

Cu toţii ştim că este stresant să fim perfecţionişti, iar acest lucru ne afectează şi creierul.

"Căutarea soluţiei perfecte aduce prea multă activitate emoţională prefrontal ventromedială în procesul de luare a deciziei. În contrast, atunci când recunoşti că ceva este destul de bun activezi zonele dorsolateral prefrontale, fapt care te ajută să simţi că deţii controlul", scrie neurologul.

4. Îmbrăţişează mai des

Neurologii au făcut un studiu pentru care participanţii au jucat un joc video ce presupunea aruncarea şi prinderea unei mingi. Ceea ce nu li s-a spus a fost că nu jucau, de fapt, cu alte persoane aşa cum au fost lăsaţi să creadă. Atunci când "jucătorii" au încetat să mai joace frumos şi nu au mai împărţit mingea, creierele subiecţilor au răspuns ca şi cum ar avea o durere fizică.

Respingerea nu se simte doar ca o inimă frântă, ci şi ca un picior rănit.

"De fapt, aşa cum s-a demonstrat printr-un experiment fMRI, excluziunea socială activează aceleaşi circuite ca şi durerea fizică. În momentul în care calculatorul a început să ignore participantul şi să arunce mingea celorlalţi jucători, acesta s-a simţit exclus social şi, astfel, i s-a activat cingularul anterior şi insula, exact ca şi atunci când ar fi avut o durere fizică", dezvăluie Korb în cartea sa. Una dintre cele mai uşoare modalităţi prin care poţi să elimini oxitocină este prin atingere. Bineînţeles că nu este adecvat să atingi pe oricine, dar atingeri mici precum o strângere de mână sau bătăi uşoare peste spate sunt, de obicei, în regulă.

Poţi încerca să faci acest lucru mai des cu oamenii de care eşti mai apropiat. În plus, atunci când te ţii de mănâ cu cineva te poate ajuta atunci când suferi. Un studiu fMRI a scanat un eşantion de femei măritate în timp ce erau avertizate că urmează să li se aplice un şoc electric. În timp ce anticipau şocul dureros, creierele lor au arătat un model predictibil la durere. Într-o altă scanare femeile fie îşi ţineau soţii de mănă, fie pe cel care realiza experimentul.

Când un subiect îşi ţinea soţul de mână, ameninţarea şocului s-a dovedit a fi mult mai mică. Îmbrăţişările, cu cât sunt mai lungi, eliberează oxitocină care reduce activitatea din amigdală. Cercetătorii au mai descoperit că masajele îţi cresc producerea de serotonină cu 30%. De asemenea, masajul reduce stresul şi creşte nivelul dopaminei.