Pentru prea mult timp dinţii au fost trataţi ca unelte, mai degrabă decât ca o parte vie a fiziologiei noastre. Ei au fost extraşi, perforaţi şi plombaţi, iar ca rezultat, au fost provocate daune restului corpului. De aceea este deosebit de vital şi important să înţelegem cele patru motive pentru care problemele dentare provoacă boli corpului, şi cum să ajuţi la remedierea acestora, scrie Viaţă Verde Viu.ro

Infecţii sub dinţi

Pungi de infecţii pot exista sub dinţi şi pot fi nedetectabile nici măcar la razele X. Acest lucru este adevărat în special pentru dinţii care au avut canale radiculare, întrucât este incredibil de greu să se înlăture bacteriile şi toxinele din radicule în timpul acestei proceduri.

Aceste infecţii pot persista ani de zile fără ştirea pacientului. Când sunt prezente infecţiile, toxinele pot să ajungă în organism şi să afecteze funcţia sistemului imunitar, ducând la boli cronice degenerative. Odată ce este eliminată infecţia, vor dispare şi majoritatea simptomelor.

Pentru a-ţi menţine gura liberă de bacterii nedorite, ia în considerare mestecatul uleiului, care poate ajuta la înlăturarea bacteriilor nedorite.

Canalele radiculare

Michael Ziff, doctor în chirurgie dentară, indică prin cercetări că 100% din canalele radiculare au ca rezultat infecţie reziduală, şi asta s-ar putea datora etanşării imperfecte, care permite penetrarea bacteriilor. Mediul lipsit de oxigen al unui canal radicular poate face ca bacteriile să sufere schimbări, producând toxine puternice care să ajungă în corp.

Weston Price, şi el doctor în chirurgie dentară, a mai descoperit şi ca toxinele ce scapă din canalele radiculare pot cauza boli sistemice ale inimii, rinichilor, uterului şi sistemelor nervos şi endocrin.

Doctor Huggins adaugă la toate acestea, declarând că atunci când este înlăturat un dinte şi canalul lui radicular, ar trebui înlăturat şi ligamentul parodontal ce se ataşează dintelui, altfel ar putea rămâne o pungă de infecţie. Completa înlăturare a dintelui şi ligamentului stimulează vechiul os să producă os nou pentru vindecare.

Toxicitatea de la materialele de refacere a dinţilor

Amalgamul dentar al plombelor poate elibera în corp mercur, staniu, cupru şi argint. Aceste metale au diferite grade de toxicitate, şi când sunt utilizate ca plombe pentru dinţi, pot coroda sau se pot disocia în ioni metalici. Aceşti ioni migrează ulterior din dinte la rădăcină, gură, os, ţesuturile conjunctive ale mandibulei şi în cele din urmă în nervi. Acest lucru le permite să călătorească spre sistemul nervos central, unde ionii vor rămâne permanent, perturbând funcţionarea normală a corpului, dacă nu sunt înlăturaţi.

Deşi toate metalele utilizate la refacerea dinţilor sunt toxice, cele mai vătămătoare sunt amalgamurile de mercur (argint) utilizate la plombe. Aceste "plombe cu argint" conţin mercur 50% şi doar 25% argint. Mercurul a fost recunoscut ca otravă încă din anii 1500, totuşi a fost utilizat în tehnica dentară încă din 1820.

Aşa cum a fost afirmat în mod inteligent de către Richard Fischer, doctor în chirurgie dentară, "nu mă simt bine utilizând o substanţă, desemnată de Agenţia Mediului din SUA (EPA) ca deşeu periculos. Nu îl pot arunca la cutia de gunoi, nu îl pot îngropa în pământ sau să îl las la groapa de gunoi, dar ei spun că este OK să îl pun în gurile oamenilor. Asta nu are sens".

Evită plombele cu mercur, şi dacă deja ai unele, scoate-le la un dentist specializat.

Electrogalvanismul

Datorită conţinutului ei mineral, saliva din gură este electroconductibilă. Când saliva interacţionează cu o lucrare dentară ce conţine metal, este creată o baterie ce determină un efect cunoscut ca electrogalvanic. Aceasta este literalmente electricitate generată de plombele persoanei.

Saliva acţionează ca substanţă bună conducătoare de curent, iar plomblele încearcă să se neutralizeze reciproc pentru a echilibra sarcina electrică. Acest lucru face ca materialele toxice din plombă să se erodeze şi să ajungă în corp. Aceasta poate duce la lipsa de concentrare şi memorie, insomnii, probleme psihologice, tinitus (acufene), ameţeli, epilepsie, pierderea auzul şi probleme oculare.

Procedează cu precauţie când este vorba de procedurile/lucrările dentare şi mănâncă adecvat pentru a le evita complet.