Un nou studiu arată că euforia spirituală este, parțial, un răspuns pavlovian, asemănător cu alte întâmplări semnificative de viață, scrie playtech.ro.

A-l găsi pe Dumnezeu poate să fie un moment similar cu momentul în care te îndrăgostești, sau cu momentul în care câștigi un premiu important la jocuri de noroc, deoarece astfel de evenimente activează aceleași circuite ale recompensei în creier, arată un studiu de la Universitatea din Utah.

Cercetătorii au studiat rezultatele unor teste fMRI (rezonanță magnetică funcțională imagistică) ale 19 persoane ce sunt mormoni devotați, pe măsură ce erau expuși la rugăciune sau la pasaje din scriptură, create pentru a evoca spiritualitatea, și au descoperit că regiunea nulceului accumbens se activează, această regiune a creierului fiind asociată cu recompensa și cu plăcerea.

Autorul principal al studiului, Jeffrey S. Anderson, consideră că această conexiune dintre experiențele spirituale și circuitele de recompensă ale creierului sugerează că astfel de evenimente reprezintă o formă de condiționare pavloviană. Conform acestuia, astfel de mecanisme pot explica și atașamentul de lideri religioși sau de idealuri spirituale: o femeie luterană din Minnesota și un susținător ISIS din Siria pot simți aceleași lucruri în creier, chiar dacă au credințe total diferite.

E foarte probabil ca unii oameni să fie mai predispuși la a descoperi plăcerea din religie decât alții. Cu toate acestea, un astfel de răspuns neurologic nu este limitat doar la persoanele religioase. Oamenii ce nu cred în divinitate pot simți aceleași lucruri dacă sunt expuși unor scene patriotice, unor peisaje din natură sau chiar când contemplează idei științifice profunde.

”Știm că regiuni similare ale creierului sunt activate atunci când apreciem muzica, atunci când experimentăm dragostea romantică sau parentală, sau chiar atunci când câștigăm la jocuri de noroc”, arată Anderson..

Cercetătorii nu au diminuat complexitatea religiei în creier. Aceștia țin cont de faptul că descrierile experiențelor religioase sunt variate și sugerează că un studiu de amploare care să observe activitatea întregului creier în timpul activității spirituale este necesar, pentru a înțelege mai bine sistemele care pun în practică acest răspuns aparent pavlovian.