Pui de canguri abandonaţi de mamele lor, wallaby orbiţi de soarele puternic şi koala nevoiţi să parcurgă maratoane în căutarea hranei. Acestea sunt imagini ce reflectă realitatea animalelor sălbatice emblematice din Australia ce plătesc un tribut greu din cauza secetei care pârjoleşte vastul continent, scrie agerpres.ro.

Lipsa apei, care persistă de mai mulţi ani în unele zone, distruge culturile şi îi forţează pe unii fermieri să-şi sacrifice turmele pe care nu mai au cu ce să le hrănească. Însă, seceta agravează totodată şi condiţiile de viaţă ale speciilor endemice, în general mai rezistente în comparaţie cu animalele domestice.

"Mulţi canguri mor în toată ţara", a explicat pentru AFP Richard Kingsford, profesor de ecologie la Universitatea din Noul Wales de Sud, care a subliniat că schimbările sunt atât de rapide încât multe animale şi plante nu au timp să se adapteze.

Autorităţile şi-au sporit ajutorul acordat agricultorilor care se confruntă cu dificultăţi financiare grave. Însă, oamenii de ştiinţă consideră că trebuie sprijinite în acelaşi timp fauna şi flora sălbatică, afectate de asemenea de activităţile umane, de concurenţa cu speciile invazive şi de reducerea habitatului natural.

Aplatizaţi pe carosabil

Racheal Walker, care lucrează pentru Wires, o asociaţie formată din voluntari şi specializată în salvarea animalelor sălbatice, a constatat o creştere accentuată a numărului de pui de canguri care au necesitat ajutor în vestul şi centrul Noul Wales de Sud.

Puii subnutriţi sunt abandonaţi de mamele lor care nu îi mai pot hrăni, iar alţii rămân orfani după ce părinţi lor sunt loviţi de maşini în timp ce se apropie de oraşe în căutarea hranei şi apei.

Walker a remarcat, de asemenea, că marsupialele mai mici, care preferă de obicei zonele împădurite, parcurg distanţe mai mari pentru a se hrăni.

"Găsim mai mulţi wallaby orbi după ce se aventurează în zone deschise pentru a se hrăni, iar ochii lor sunt incapabili să facă faţă soarelui strălucitor", a declarat ea pentru AFP.

Koala parcurg distanţe mai mari pe măsură ce eucaliptul, principala lor sursă de hrană, se usucă, fapt ce îi expune la atacurile câinilor şi la accidentele de maşină.

Echidna cu cioc scurt, mici mamifere care seamănă cu aricii şi se hrănesc cu insecte pe care le prind cu limba lipicioasă, ajung aplatizate pe carosabil în timpul sezonului de împerechere.

Începând din 2016, Wires a înregistrat o creştere de 52% a numărului de macropozi salvaţi (marsupiale din familia cangurului), o cifră care ajunge la 81% în cazul exemplarelor de wombat. Aceste valori ar putea fi mult mai mari în regiunile nelocuite, a precizat Walker.

"Smocuri de verdeaţă"

În nord-vestul Noul Wales de Sud, numărul cangurilor a scăzut cu peste 90%, a explicat profesorul Kingsford.

Seceta exacerbează conflictele dintre animalele sălbatice şi fermierii care încearcă cu disperare să conserve fiecare fir de iarbă pentru turmele lor.

În Booligal, unde cantităţile de precipitaţii sunt cu 75% mai reduse în acest an, agricultorii Matt şi Sandra Ireson au constatat o creştere a numărului de canguri şi păsări emu de-a lungul căilor rutiere. Aceste animale caută "smocuri de verdeaţă" favorizate de apa acumulată pe asfalt şi care se scurge apoi pe marginea drumurilor.

În consecinţă, numărul coliziunilor dintre vehicule şi animale sălbatice a crescut cu 20% în ultimii trei ani, potrivit sectorului asigurărilor. Astfel, Sandra Ireson a început să ofere tinerilor agricultori cursuri de conduită în condiţii speciale de secetă şi să promoveze condusul preventiv.

Speciile mai mari de canguri pot ajunge la doi metri înălţime şi la 90 de kilograme, iar coliziunea dintre aceştia şi autovehicule poate provoca pagube grave atât maşinilor cât şi şoferilor.

''Trupe de emu''

Aceste cursuri de conduită fac parte din eforturile de atragere a mai multor tineri în zonele sălbatice.

Oamenii de ştiinţă avertizează că seceta şi valurile de căldură se vor agrava pe fondul schimbărilor climatice. Aşadar, australienii vor trebui să se obişnuiască cu lipsa apei, dar şi cu prezenţa mai aproape a vieţuitoarelor sălbatice.

Pentru Alison McLean, fermieră care conduce "The Long Paddock", un proiect de turism destinat încurajării tinerilor să viziteze zonele sălbatice din Australia, coabitarea între animalele sălbatice şi oamenii se poate desfăşura în condiţii bune.

"Ele se apropie, ceea ce le oferă oamenilor posibilitatea de a le vedea, timp în care trebuie să fie prudenţi la volan", a declarat ea pentru AFP.

"Este o destul de ciudat să vezi trupe de câte treizeci de emu care îţi trec prin faţă. Acest lucru se întâmplă în mod regulat şi trebuie întotdeauna să ne oprim când vrem să facem fotografii'', a adăugat ea.

Nu pare să plouă prea curând, iar profesorul Kingsford speră că autorităţile vor lua măsuri pentru a proteja speciile vulnerabile, cum ar fi împiedicarea animalelor domestice să ajungă în parcurile naţionale astfel încât animalele sălbatice să aibă suficientă hrană acolo.

"Există o dezbatere cu privire la condiţiile dificile de viaţă ale agricultorilor, ceea ce este normal, însă oamenii trebuie, de asemenea, să înţeleagă faptul că mediul natural suferă la rândul său în perioadele de secetă", a spus el.