Starea de urgenţă poate fi instituită printr-o hotărâre de Parlament, în cazul declanşării unor cataclisme cu caracter natural sau social, şi nu poate depăşi termenul de 60 de zile. Prelungirea sau reducerea duratei se face la solicitarea şefului statului, a Guvernului sau Parlamentului.

Potrivit legii 212 din 2004, starea de urgenţă se instituie provizoriu în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării în cazul declanşării unor situaţii excepţionale cu caracter natural sau social.

Responsabilitatea pentru diminuarea şi lichidarea consecinţelor stării de urgenţă îi revine Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale. Cetăţenilor, care au suferit în perioada stării de urgenţă, li se acordă asistenţa necesară şi li se repară prejudiciul material cauzat.

Modul şi condiţiile de atribuire a spaţiului locativ, de reparare a prejudiciului şi de acordare a altei asistenţe se stabileşte de către Guvern. Finanţarea măsurilor legate de declararea stării de urgenţă se face din mijloacele bugetului de stat, ale bugetelor locale,  precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

În perioada stării de urgenţă, nu se admite dizolvarea Parlamentului, modificarea Constituţiei, adoptarea, modificarea sau abrogarea legilor organice şi a legislaţiei electorale. De asemenea nu se permite desfăşurarea alegerilor autorităţilor publice centrale şi locale şi a referendumurilor republicane şi locale.