Pe 24 februarie se celebrează Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români. Ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi.

Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi Cap de primăvară, Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor) nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale.

Sărbătoarea Dragobetelui are o simbolistică bogată şi interesantă.

Dragobetele îngemănează în esenţă sa atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii, sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Sfânt al Paştelui. 

Fetele tinere îşi pun busuioc sub pernă.

În unele zone ale ţării, ajunul Dragobetelor este asemănător ca simbolistica noptii de Bobotează. Fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată.