Iubeşte Moldova şi spune că viaţa ei n-ar avea sens într-un alt colţ al lumii. O iubeşte şi îi cântă de câte ori are ocazia. În momente de restrişte, dar şi la bucurie. Suzana Popescu a reînviat cântecele strămoşilor în care se regăsesc visurile, trăirile şi speranţele lor, pentru ca tineri şi bătrâni să înţeleagă că fără trecut nu există viitor.

Vara anului 1991. Suzana Popescu, alături de miile de moldoveni din Piaţa Marii Adunări Naţionale, milita pentru libertate şi independenţă.

"Aşa mai îndrăzneaţă luam nişte lucrări puţin mai interzise.  Aveam un repertoriu care scotea în evidenţă lupta, războiul, represiile, adică un repertoriu specific evenimentelor", îşi aduce aminte Susana Popescu.

Acum, după 22 de ani de independenţă, Suzana Popescu spune că puţine s-au schimbat în Moldova.

"În societatea noastră este aceeaşi frământare care a fost atunci pe Piaţa Naţională. Nu poţi să schimbi societatea atât de repede, pentru că 22 de ani nu-i atât de mult pentru a se face schimbări. Mentalitatea a rămas aceeaşi", a spus ea.

Suzana Popescu îşi iubeşte ţara nespus de mult. A avut momente când i-a fost destul de greu, dar niciodată nu i-a trecut prin gând să fugă de greutăţi, să plece din ţară.

"Sunt supărată pentru că sunt salariile foarte mici. Artiştii sunt lăsaţi de izbelişte, aşa că fiecare cum poate aşa iese din încurcătură. Absolut tot ce fac, fac pe cont propriu", a mai spus interpreta.

Dar tot ea este care cea care crede că greutăţile au făcut-o să preţuiască şi mai mult Moldova. Iar asta îi dă puteri ca să meargă mai departe.

"Mă emoţionează foarte mult faptul că, toată lumea la noi vorbeşte că în Moldova e trist, e greu, dar peste tot sunt grupe artistice care sunt îmbrăcate în nişte costume de nota zece, au repertoriu extraordinar", a mai spus Susana Popescu.

Privind cu optimism în viitor, interpreta de muzică populară se declară legată pe viaţă de Moldova. "Mă mândresc din toată inima, din tot sufletul că eu sunt acasă şi că sunt basarabeancă", a sublniat ea.