Moldova s-a înscris măcar acum, în rândul ţărilor europene. Deşi nu este cel mai fericit şi mai apreciat mod de a o face. Ceea ce a aprobat Guvernul în ultima şedinţă, tăierile de sute de milioane de lei din cheltuielile bugetare, sunt adevărate măsuri de austeritate, chiar dacă puţini sunt cei care s-au încumetat să pronunţe cu voce tare anume cuvântul AUSTERITATE. Totuşi, AUSTERITATEA nu este cea mai bună cale de a acumula dividende politice.

Dacă sunt suficiente aceste măsuri şi au fost aprobate la timp, urmează încă să vedem. De asemenea, este important să analizăm dacă Guvernul a întreprins toate măsurile pentru a preveni o asemenea evoluţie sau pur şi simplu a acţionat împins de situaţie, fără să fi încercat să prevină contracţia economică. Eu, sunt înclinat să cred că Executivul mai degrabă nu a acţionat decât a acţionat în vederea prevenirii actualei stări. Or, o mare parte din tăierile bugetare au fost operate, deoarece nu o să mai primim bani de la partenerii europeni, care acum au mari probleme acasă şi sunt mai puţin sensibili la problemele vecinilor. Prin urmare, era simplu de prognozat o asemenea evoluţie şi de a activa în vederea acumulării acestor venituri din interior. Sigur pentru aceasta era nevoie de reforme, care să permită, cel puţin, readucerea în spaţiul bugetar a multor venituri care se scurg în spaţiul gri (cred ca guvernul ştie ce înseamnă o mai bună administrare fiscală şi vamală), care să ofere un supliment de stimulente investitorilor şi antreprenorilor. Din păcate,  tot ceea ce am făcut noi este că am tot ales preşedintele până la… criză economică.

Totuşi, important acum este ca aceste măsurile de AUSTERITATE ale Guvernului să fie urmate de dezbateri profunde, dar şi de reforme şi mai profunde pentru a plasa economia pe un traseu durabil de dezvoltare. Or, reducerea drastică a cheltuielilor fără un pachet, la fel de drastic, de reformare este un mod simplist de abordare a problemelor şi plasează economia într-o zonă de turbulenţe, iar nevoia de noi tăieri bugetare poate să apară în orice moment. Iar aceasta va însemna o continuă degradare economică, fiindcă austeritatea este cauzată anume de degradarea unor procese economice. Totodată, aruncarea vinei pe factorul extern nu poate fi o scuză, iar pe alocuri este chiar neprofesionist.

Deşi, pe termen scurt, sunt tentat să cred că Guvernul va încerca să arunce vina, să provoace artificii de abatere a atenţiei de la problemele economice. Or, guvernarea intrat în etapa a doua în care multe din acţiuni au şi motivaţie electorală. Adică în doi ani Guvernul va fi chemat la raport în faţa naţiunii, de la care va mai cere un mandat de patru ani. Iar în aceste condiţii, este demonstrat, că o priză mai mare au populismele decât reformele profunde. Aşa stand lucrurile, frică îmi este, că economia Moldovei este, pentru a câta oară, condamnată să se târască şi nu să se dezvolte, să fie mai degrabă vulnerabilă şi nu robustă.

Concluzia este aproape la suprafaţă: în următorii ani Moldova va fi “vârf de coadă” în ceea ce priveşte competitivitatea regională. Cineva a spus o dată că, pentru a reuşi, Moldova trebuie să fie cu un pas înaintea ţărilor din regiune în ceea ce priveşte reformele. De ştiut parcă ştim, de făcut, însă, facem mai puţin.

Să ne auzim cu bine! (La ferma de porci totul e bine, ne-a sugerat premierul zilele acestea)