El a realizat telegraful (1876-1877), microfonul telefonic cu praf de cărbune (1877), fonograful (1878), dulia şi soclul cu filet pentru becul incandescent.

 

Sub conducerea lui s-a construit prima centrală electrică din lume (în 1882, la New York). În timpul administraţiei Carter această zi a fost proclamată "Ziua inventatorului american", scrie descopera.

Nu am dat greş, ci pur şi simplu am găsit 10.000 de idei care nu funcţionează.” Aşa îşi explica unul dintre cei mai prolifici inventatori ai istoriei, Thomas Alva Edison, seria neîntreruptă de experimente pe care le-a realizat în decursul vieţii. Totuşi, munca sa nu a fost nici pe departe în zadar: cel puţin 1.093 dintre ideile sale au funcţionat în practică, fapt demonstrat de brevetele de invenţie care i-au fost acordate pentru ele.

 

 

Thomas Alva Edison s-a născut în Milan, un sătuc din statul Ohio, fiind al şaptelea şi ultimul copil al lui Samuel Ogdsen Edison şi Nancy Matthews Elliot. Trei dintre fraţii săi au murit înainte de a atinge vârsta maturităţii, iar micul Thomas a avut şi el, la rândul său, probleme de sănătate.

 

La vârsta de şapte ani, întreaga familie s-a mutat în Port Huron (Michigan), unde “Al”, aşa cum era poreclit Edison, a început să meargă la şcoală.

 

Deşi în spatele copilului bolnăvicios se ascundea un geniu, rezultatele sale îl recomandau ca un elev mediocru. După numai trei luni, mama sa, o fostă profesoară, l-a retras de la şcoală şi l-a învăţat singură să scrie şi să citească. “Mama a fost cea care m-a format. Avea foarte multă încredere în mine, iar eu simţeam că nu trebuie sub niciun chip să o dezamăgesc”, avea să îşi amintească Edison peste ani.

 

Curios din fire şi cu o înclinaţie vădită spre cunoaştere, Thomas a început să citească din ce în ce mai mult, căutând cu preponderenţă informaţii despre mecanică şi chimie. Faptul că a învăţat să fie autodidact avea să fie un beneficiu imens în vederea dezvoltării sale ulterioare.

 

La vârsta de numai  12 ani, Edison a obţinut primul său job: vindea ziare şi dulciuri în trenul care circula pe ruta Port Huron – Detroit. La scurt timp după, Edison s-a confruntat cu probleme la nivelul auzului, devenind aproape surd, ceea ce nu l-a oprit totuşi din a îşi continua treaba.

 

Cu timpul, abilităţile sale antreprenoriale s-au dezvoltat: Thomas şi-a construit în vagonul pentru bagaje o minitipografie în care printa ziarul Grand Trunk Herald, prima publicaţie din istorie tipărită într-un tren.

 

În paralel, începuse o serie de experimente chimice, pe care a fost însă nevoit să le sisteze după ce unul dintre ele a provocat un incendiu care a cuprins întregul vagon.

 

La 15 ani, Thomas învăţase deja majoritatea tainelor meseriei de operator de telegraf de la tatăl unui copil de trei ani pe care l-a salvat din faţa trenului, astfel că în următorii cinci ani a lucrat în diverse oraşe şi companii pe acest post. În tot acest timp, el şi-a continuat experimentele, iar electricitatea începea să aibă din ce în ce mai puţine secrete faţă de el.

 

Prima sa creaţie notabilă a fost un sistem de printare a mesajelor primite prin telegraf. Aceste aparate existau şi înainte de acea vreme, însă majoritatea nu erau foarte practice, având lacune serioase la diverse capitole.

 

Invenţia lui Edison, care pe atunci avea 22 de ani, i-a impresionat atât de tare pe conducătorii companiei The Gold and Stock Telegrahp Company încât aceştia i-au oferit 40.000 de dolari în schimbul drepturilor asupra acesteia.

 

Având aceşti bani, Thomas a încetat să mai lucreze ca operator de telegraf, canalizându-şi întreaga energie cercetărilor şi experimentelor sale.

 

Şi-a înfiinţat propria companie în Newark (New Jersey), unde a continuat să aducă îmbunătăţiri substanţiale unor invenţii pe atunci încă proaspete. Spre exemplu, în cazul telefonului lui Alexander Graham Bell, Edison a făcut ca vocea să poată fi transmisă la un volum mai mare şi la o calitate mult superioară. În plus, în aceeaşi perioadă, el a inventat fonograful, un aparat capabil să înregistreze şi să reproducă mecanic sunete.

 

 

Începând cu anul 1878, Edison a început să lucreze intens la conceperea unui sistem de iluminare electric care să poate fi folosit la scară largă – practic, ceea ce astăzi numim bec.

 

Primele becuri începuseră să apară încă de la începutul secolului XIX; unii dintre cei mai de seamă oameni de ştiinţă ai lumii au creat câte o variantă, însă ficare dintre acestea avea carenţe serioase: fie durata de “viaţă” era mult prea scurtă, fie producerea lor necesita cheltuieli exagerate, fie aveau un consum de curent electric mult prea mare.

 

Printre cei care încercaseră să inventeze un bec de larg consum înaintea lui Edison se numără şi Alessandro Volta (inventatorul bateriei, cel care a dat numele unităţii de măsură a tensiunii electrice, voltul).

 

Dacă forma pe care avea să o aibă becul şi materialul din care era construit balonul (sticlă) erau certe, Edison avea o singură incertitudine: care este cea mai bună opţiune pentru materialul din care va crea filamentul. După o serie lungă de experimente, cel mai potrivit s-a dovedit a fi carbonul.

 

Primul test al utilităţii şi al modului de funcţionare al unui bec a avut loc pe 22 octombrie 1879 – acesta a luminat timp de 13.5 ore, durată de timp care poate părea foarte mică în contextul actual, însă însemna enorm la acea vreme. Peste doar câteva luni, tot Edison a fost cel care a venit cu o nouă idee genială.

 

Continuarea pe descoperă.ro.