Cu un simplu click, tinerii traderi pot dărâma guverne sau ameninţa supravieţuirea euro. Dar, după cum mărturisesc, şi ei au dificultăţi în interpretarea semnalelor confuze de la liderii europeni şi acţionează cu precauţie, într-un cerc vicios care hrăneşte criza datoriei publice, scrie presseurop.eu. 

James Konrad, un tânăr pedant de 27 de ani cu maniere politicoase, obişnuia să-şi câştige existenţa la o companie de pariuri sportive, cântărind cotele terenului noroios ce afectează siguranţa cailor de curse. Acum, el face pariuri referitoare la terenul confuz al politicilor europene.

Dl. Konrad tranzacţionează sume de până la 3 miliarde de lire sterline, sau 3,8 miliarde de euro, pe zi, obligaţiuni din zona euro pentru Royal Bank of Scotland. Pariurile sunt la fel de nesigure în ambele domenii, dar sumele sunt mult mai mari la actuala sa slujbă, sume care par să-l uimească până şi pe el. “Cum faci pe cineva să înţeleagă că ai tranzacţionat un miliard în obligaţiuni?”, spune dl. Konrad. “Un miliard. Este uşor să te pierzi în zerouri”.

Piaţa de obligaţiuni a apărut ca un protagonist puternic în criza economică a Europei, reprezentând o schimbare de putere ce se poate dezvolta de la politicieni la investitori şi la un grup relativ obscur de bancheri. Hotărârea lor de fiecare zi poate acum să răstoarne guverne şi să ţină cheia supravieţuirii euro.

Dacă această piaţă pare un Goliat impenetrabil pentru outsideri, în interviuri chiar şi cei care tranzacţionează obligaţiuni mărturisesc că sunt temători şi confuzi. Ei jonglează acum cu un nivel de risc şi de bogăţie incredibile – aproximativ 6,7 trilioane de euro, sau 8,3 trilioane de dolari, în statele din zona euro cu datorii, potrivit Băncii Centrale Europene.

Valoare şi risc

Preocupările economice fundamentale potrivit cărora unele ţări europene au prea multe datorii sunt un factor major care conduce piaţa. Mulţi investitori sunt îngrijoraţi referitor la riscul pe termen mediu şi lung al deţinerii de datorii europene guvernamentale, şi au făcut ceea ce ei consideră decizia raţională de a-şi reduce acţiunile sau chiar capitalul de salvare. Și în timp ce liderii europeni spun în continuare că moneda unică europeană va supravieţui crizei, nu toţi economiştii sunt la fel de siguri.

Unii traderi sunt îngrijoraţi în mod deschis de lipsa de capacitate a colegilor lor de a descifra semnale contradictorii de la liderii europeni într-o industrie tot mai dependentă de percepţia şi presupunerile politice. Fluctuaţiile pe termen scurt ale dobânzilor obligaţiunilor, admit ei, nu sunt mereu o reflectare corectă a valorii şi riscului. Totuşi traderii sunt luaţi drept cei care au ultimul cuvânt de către politicieni cu privire la orice politici guvernamentale – şi sunt deseori interpretaţi greşit, spun ei.

Rezultatul deciziilor lor, traderii sunt primii care o admit, nu este neapărat consecvent sau raţional – sau într-adevăr clar în mesajul trimis. Totuşi de puţine ori au avut atâtea lucruri de manevrat. “Înainte puteam să măsurăm totul în cel mai înalt grad”, spune Tim Skeet, director general pentru departamentul titluri cu venit fix la Royal Bank of Scotland. “Zilele acestea, nimic nu este măsurabil. Contează mai puţin calculele complexe şi mai mult oracolul din Delphi.”

Economiştii tind să trateze piaţa de obligaţiuni ca pe un jucător raţional impunând disciplină bugetară politicienilor. Politicienii o descriu ca având conştiinţa unei adunături, acuzându-i pe “paznicii obligaţiunilor” de subminarea recuperării economice a Europei şi a scumpului său stat al bunăstării. Realitatea este mai nuanţată.

Teama traderilor şi a investitorilor lor agitaţi ajută la explicarea creşterii dobânzilor pentru ţările cu probleme precum Italia şi Spania, şi arată de ce dobânzile au planat aproape de teritoriu negativ pentru mult mai credibilele obligaţiuni germane: sunt atât de speriaţi investitorii că plătesc chiar Berlinul pentru privilegiul de a-i împrumuta bani.

Dar când se riscă, există şi profit – mult – ca şi pierderi. Sumele aflate acum pe piaţa de obligaţiuni au făcut-o vulnerabilă la un fel de speculaţii, volatilitate şi plăţi mai asociate cu bursa. În timp ce datoria guvernelor în Uniunea Europeană a ajuns la 88% din PIB, şi chiar mai ridicată în unele ţări, potrivit Eurostat, unele fonduri ale datoriei suverane au dat investitorilor, în acest an, beneficii de 9 procente. Bineînţeles, investitorii care deţineau obligaţiuni guvernamentale greceşti au suferit pierderi masive.

Continuare pe presseurop.eu.