Evenimentele politice din ultimii ani au condus oficialii moldoveni la diverse "evadări" diplomatice, care au generat un anumit impact. Mai jos vă prezentăm un TOP 10 al celor mai cunoscute "evadări" politice, realizat de tribuna.md.

Marian Lupu, președinte PD

În iunie 2009, Marian Lupu a părăsit Partidul Comuniştilor, care, pe parcursul anilor l-a promovat în funcţia de viceministru şi ministru al Economiei, dar şi de Preşedinte al Parlamentului, şi aderă la Partidul Democrat. La acea etapă, PD era un mic partid extraparlamentar, care avea un rating de circa 2%, dar Marian Lupu a reuşit în mai puțin de două luni să-l aducă în Parlament cu circa 12%. PD a jucat un rol decisiv în înlăturarea comuniștilor de la putere și crearea Alianței pentru Integrare Europeană, care preia puterea în Moldova în 2009.

Vlad Filat, președinte PLDM

În vara anului 2007, Vlad Filat a decis să părăsească Partidul Democrat și crează Partidului Liberal Democrat din Moldova. Analiștii menționau atunci că Vlad Filat a avut toate motivele să procedeze astfel, fiind marginalizat în partidul căruia, cu doar câteva luni mai devreme, a reușit să-i sporească ratingul pe țară de două ori, iar în Capitală – de opt ori. În mai puțin de doi ani de la fondare, PLDM a devinit una din principalele forțe politice din Moldova, care, împreună cu alte trei partide de orientare democratică, reușește să înlăture PCRM de la putere și să preia guvernarea. La trei ani de la fondare, PLDM devine principala forță politică a țării de pe segmentul democrat, unicul concurent real al comuniștilor și unul dintre membrul AIE, în cadrul căreia Vlad Filat deține funcția de prim-ministru.

Igor Dodon, deputat

În noiembrie 2011, Igor Dodon, împreună cu două colege (Zinaida Grecianîi și Veronica Abramciuc) au decis să părăsească rândurile PCRM și au declarat că sunt gata să contribuie la alegerea șefului statului pentru a asigura depășirea crizei politice. Astfel, prin această mișcare grupul lui Igor Dodon oferă o soluție reală pentru a asigura stabilitatea politică în Moldova după aproape trei ani de criză politică continuă.

Dumitru Diacov, președinte de onoare al PD

În 1997 a părăsit Partidul Democrat Agrar din Moldova, care la acea perioadă era formațiunea de guvernământ în Moldova, și a fondat Mișcarea "Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă". În mai puțin de un an de la creare, această Mișcare a reușește să vină în Parlament cu 24 de mandate din 101 și devine una din cele trei formațiuni care aveau să constituie alianța democratică de guvernare (Alianța pentru Democrație și Reforme). Această Alianță a trimis Partidul Comuniștilor. Mișcării îi revine funcția de preşedinte al Parlamentului şi cea de premier, dar guvernarea democratică a durat mai puțin de doi ani. Ulterior, Mișcarea şi-a schimbat denumirea în Partidul Democrat din Moldova.

Nicolae Andronic, președintele PPR

În 1995 a părăsit Partidul Democrat Agrar din Moldova și a creat, împreună cu primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova. În 1996, liderul formațiunii a pierdut lupta pentru fotoliul de şef al statulu. Cu doi ani mai târziu, în alegerile parlamentare, blocul "Convenția Democrată din Moldova", constituit în baza PRCM și PPCD, a ocupat primul loc printre formațiunile de orientare democratică și a jucat un rol decisiv în preluarea de către acestea a puterii în detrimentul comuniștilor. Nicolae Andronic a ocupat fotoliul de prim-vicepremier, funcție pe care a exercitat-o în două Guverne (Ciubuc II și Sturza). După eșecul electoral al PRCM în 2001, Nicolae Andronic a părăsit PRCM și după o perioadă,  a preluat conducerea partidului care în prezent poartă denumirea de Partidul Popular Republican.

Iurie Roșca, fost lider PPCD

Iurie Roșca nu a părăsit un partid, ci două coaliții – blocul electoral Convenția Democrată din Moldova și coaliția de guvernare Alianța pentru Democrație și Reforme. Acest lucru s-a întâmplat în 1999. Trecerea lui Iurie Roșca în opoziție a șubrezit coaliția de guvernare, care, către finele aceluiași an, a pierdut puterea. La doar un an, puterea a fost preluată de Partidul Comuniștilor, care s-a menţinut la putere mai bine de opt ani.

Veaceslav Untilă, vicepreședinte PL

La începutul anului 2010 a părăsit Alianța Moldova Noastră, după ce a încercat fără succes să preia conducerea acestei formațiuni. Motivul – AMN avea nevoie de o schimbare după ce, în mai puțin de doi ani, a ajuns partidul cu cea mai mică pondere în Parlament. Imediat după plecarea din AMN, Veaceslav Untilă a preluat conducerea Mișcării "Acțiunea Europeană", care, la începutul anului 2011, a fuzionat cu Partidul Liberal.

Vasile Tarlev, fost prim-ministru

A deținut funcția de prim-ministru al Republicii Moldova în perioada 2001-2008. Însă, imediat după ce a fost înlăturat de la guvernare, s-a distanțat de comuniști şi a preluat conducerea Uniunii Centriste din Moldova. După două eșecuri electorale – în aprilie și iulie 2009 – practic s-a retras din politică.

Sergiu Mocanu, liderul Mișcării Anti-mafie

În 2007 a părăsit echipa Președintelui Vladimir Voronin, căruia i-a fost consilier cu misiuni speciale timp de trei ani. A fost unicul politician care, după plecarea din echipa fostului preşedinte,  și-a permis să-l critice deschis pe Vladimir Voronin. Ulterior, Sergiu Mocanu a creat Mișcarea "Acțiunea Populară", dar a și stat în detenție timp de câteva luni sub acuzație de implicare în evenimentele din 7 aprilie 2009. În prezent, Sergiu Mocanu este liderul Mișcării Anti-mafie.

Eduard Mușuc, deputat

În vara lui 2009 a părăsit Partidul Social-Democrat, pe care l-a condus o perioadă, și a aderat la Partidul Comuniștilor, pe listele căruia a ajuns deputat. În prezent, este unul dintre cei mai activi deputați comuniști.