Studiul, realizat pe baza unei analize cost-castig şi teoriei jocului, arată că investitorii percep o probabilitate prea scazută că una sau mai multe ţări să iasă în mod voluntar din zona euro.

 

Italia, a treia mare economie din zona euro, ar avea o şansă mai mare decât alte state să plece "în mod ordonat" şi ar câştiga la capitolele competitivitate economică, creştere şi balanţă financiar-fiscală, releva analiza.

 

Pe de altă parte, Germaniei i-ar fi cel mai uşor să iasă din zona euro, însă are cele mai puţine motive să ia o astfel de decizie. S-ar confrunta cu o creştere economică mai slabă, probabil majorarea costurilor de finanţare şi înrăutaţirea situaţiei financiare.

 

Austria, Finlanda şi Belgia au de asemenea puţine argumente să plece din eurozona.

 

Dintre statele aflate în dificultate, Spania are cele mai puţine motive să se îndrepte într-o astfel de direcţie, notează analiştii Merrill Lynch.

 

Analiza ia în calcul criterii precum impactul ieşirii din zona euro asupra creşterii economice, dobânzilor şi balanţei fiscale.

 

Totodată, raportul relevă că Germania nu ar dispune de resursele necesare pentru a convinge să rămână în uniunea monetara o Italie hotărâtă să plece. Din moment ce Italia are cele mai multe motive să iasă din zona euro, costul financiar ar fi prea ridicat pentru Germania, iar italienii ar fi chiar mai reticenţi decât grecii să accepte condiţiile presupuse de acceptarea "şpăgii".