Statele Unite, China şi Rusia sunt ţările în care trăisc cei mai mulţi miliardari din lume, conform raportului Global Wealth 2016 realizat de institutul de cercetare al Credit Suisse. În Europa se află 282 de miliardari, adică mai puţin de jumătate decât în SUA, scrie Realitatea.

Despre Sfântul Ignatie Teoforul prăznuit pe 20 decembrie se ştie că a lăsat Bisericii documente preţioase – scrisorile sale dedicate comunităţilor creştine prin care trecea pe drumul martiriului, care a avut loc la Roma. Acestea se numără printre puţinele mărturii vii ale unui sfânt mucenic, aflat înaintea pătimirii. Totodată, în această zi de sărbătoare, conform calendarului creştin-ortodox, este dezlegare la ulei şi vin.

Ziua de 20 decembrie, această sărbătoare a rămas în comunitatea românească prin sacrificarea porcului, însă fără conotaţii sacre. Folcloriştii vorbesc însă de un sacrificiu, de sărbătorirea spiritului agrar.

În vremurile mai apropiate de noi, obiciul tăierii porcului de Crăciun cu păstrarea tuturor datinilor îşi are izvorul în îndestularea cu carne şi produse tradiţionale la mesele de sărbători, dar nu numai – pentru că o serie de preparate vor fi păstrate şi vor fi consumate până aproape de vara şi chiar la seceriş – a se vedea slănină.

Tăierea simbolică a porcului se face prin injuunghiere, apoi animalul este pârlit, spălat cu mălai şi acoperit cu o pătură. În cele mai multe locuri, i se face o crestătura în formă de cruce pentru că produsele, carnea lui să fie binecuvântate. Copiii se şuie călare pe porc, că să aibă noroc tot anul. Apoi se scot intestinele şi măruntaiele, se tranşează carnea şi se trece la prepararea produselor tradiţionale – sângerete, lebăr, cârnaţi, caltaboşi etc. În ziua în care se taie porcul se face şi ”pomană porcului” cu toţi cei care participa, dar cu cei ai casei şi vecini.

La români, tăierea porcului în gospodăria proprie reprezintă un motiv de mândrie şi de bucurie semnalând şi apropierea Crăciunului. De-a lungul anilor, această activitate a creat la rândul ei o sumedenie de tradiţii şi obiceiuri.

Porcii visează că urmează să fie tăiaţi
Conform tradiţiei, cu o seară înainte de Ignat porcii visează că urmează să fie tăiaţi. Astfel, aceştia nu mai mănâncă, nu se mai îngraşă şi nici nu mai pun carne pe ei.

De regulă, la tăierea porcului cei miloşi din fire nu e bine să ia parte deoarece porcul moare cu mai mare greutate. Mai mult, carnea va fierbe mult mai greu. Bătrânii de la ţară spun că după ce porcul este tăiat, pârlit şi spălat, se recomandă punerea unei paturi peste el şi un copil să-l încalece. Astfel, anul viitor va fi unul lipsit de boli şi plin de bogaţii, sănătate şi prosperitate.

Pentru că cei care taie porcul să fie iertaţi de uciderea voită a animalului, este bine că ei să rostească cuvintele: Ignat, Ignat/ Porc umflat, iar înainte de a-l sacrifică să spună: Doamne ajută, să-l mâncăm sănătoşi.

În regiunea Teleormanului, există o datină veche care spune că pe fruntea copiilor trebuie făcut semnul crucii cu sângele animalului sacrificat de Ignat. Astfel, se crede că aceştia vor fi sănătoşi şi roşii în obraji în anul ce vine.

Unul dintre momentele unice în cadrul ritualului anual al tăierii porcului este scosul splinei. Se obişnuieşte că toţi participanţii să amuţească preţ de un minut pentru că e lucru mare.

Conform tradiţiei populare, splină porcului de tăiat reprezintă cel mai de încredere „oracol” de consultant când vine vorba de năprăsnicia iernii. Dacă la partea dinspre capăt splină este groasă, iarnă va fi una grea, cu multă zăpadă, în timp ce vara va oferi o recolta bogată.

Totuşi, dacă splină este subţire iarnă nu va aduce foarte mult omăt, ci va fi mai degrabă geroasă iar primivara îşi va face apariţia mai repede. În schimb, anul nu va fi la fel de îmbelşugat.

Cum se face Pomană Porcului?
Nicio zi de Ignat nu este completă fără împlinirea obiceiului împământenit, şi anume Pomană Porcului. Aşa ceva nu poate şi nu va fi omis niciodată de către cei care ţin cu sfinţenie această sărbătoare. După ce porcul este tranşat, gospodarul va alege cele mai fragede bucăţi de carne şi i le da nevestei la bucătărie.

Denumirea de pomană porcului a fost dată de megieşi şi reprezintă prima masă din porcul tăiat atunci. De asemenea, este şi cea mai gustoasă. Carnea poate fi gătită fie în bucătărie, fie afară într-un ceaun alături de puţin piper boabe, foi de dafin şi apă. Cunoscutele porcării sunt servite de obicei cu mămăliguţă aburindă, un bol de mujdei de usturoi şi un pahar de ţuică.

Uneori gospodării nu mai pârlesc porcul dacă acesta are deja 2-3 ani deoarece soricul este prea gros şi nu mai poate fi mâncat. Mai mult, acesta nu va putea fi folosit nici la prepararea bucatelor. Astfel, porcul tăiat va fi jupuit iar pielea să va fi folosită pentru opinci.

În zilele noastre, aceste opinci mai sunt folosite doar de ţăranii vârstnici din unele regiuni ale Moldovei şi doar pe timp de iarnă.

După ce porcul este jupuit, soricul trebuie uns bine cu sare pentru murături (sare grunjoasă) iar apoi se rulează. Acesta trebuie păstrat în acest mod 3-4 zile după care va fi desfăcut, întins pe beţe şi lăsat afară în vânt că să se usuce. Cei norocoşi pot lasă soricul la afumat, fie în pod, fie la afumătoare.

Ignatul este un motiv în plus de bucurie şi pentru copiii din România: aceştia făceau rost de cea mai frumoasă jucărie – beşică de la porc. Iar la câteva zile distanţă, copilaşii mergeau la conlindat şi nu se întorceau acasă până când nu aveau traistă plină.

În unele regiuni, untură de porc negru este folosită la vrăji. Mai mult, cei care erau bănuiţi că vor deveni strigoi erau unşi cu acest tip de untură. Conform tradiţiei, în ajunul sărbătorii vrăjitoarele umblă să fure belşugul caselor, iar gospodinele împrăştie mei şi grâu în faţă casei pentru a le ţine departe.