Sfântul Andrei este sărbătorit de creştinii ortodocşi pe 13 decembrie. Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop.

Noaptea de după Sfântul Andrei se consideră a fi între două anotimpuri, când începe împerecherea lupilor.

Se spune că în această noapte nu trebuie să rosteşti numele lupului, pentru că animalele din gospodărie să nu fie mâncate de acesta. În popor, se făceau "ofrande pentru lup, pentru că se crede că el doar în noaptea Sfântului Andrei îşi vede coadă, adică îşi mişcă gâtul, că el, de obicei, este ţeapăn.

În momentul în care îşi vede coadă înseamnă că aria lui vizuală se extinde şi este foarte periculos", a declarat pentru Ziare.com Doina Işfănoni, cercetător etnolog la Muzeul Satului.

Etnologul ne-a explicat că se mai spune despre lupi că sunt câinii lui Sfânt Petru.

"Lupul este expresia răului pe pământ din cauza forţei destructive, dar în acelaşi timp se ştie că Sfântul Petru îi pedepseşte pe cei care nu îi cinstesc ziua sau fac o serie de activităţi imorale pentru comunitate şi îi hărăzeşte lupilor. De aici vine faptul că ziua această trebuie să fie pentru odihnă", a explicat Işfănoni.

Dacă lucrezi sau dacă speli rufe în această zi, îl necistesti pe Sfântul Andrei, un patron al bolilor. Cine are o maladie, suferinţă mai veche ar fi bine să postească negru pentru că Sfântul Andrei îl va ajută, a mai spus etnologul.

Pentru cei sănătoşi care ţin postul Crăciunului, de Sfântul Andrei este dezlegare la peste, pentru că este patron al pescarilor.

Doina Işfănoni a mai explicat că la trecerea dintre anotimpuri "omul devine mai vulnerabil şi foarte multe dintre beteşugurile trupului şi ale minţii erau puse pe seama unor spirite adverse, răzbunătoare, inclusiv al unor defuncţi, respectiv strigoi, care se răzbună.

În această noapte ies la luptă, se înfruntă, de fapt, strigoii vii (oamenii răi - n.red.) cu strigoii morţi. De aici, o serie întreagă de credinţe legate de practici de protejare a omului, de la celebrul mâncat de usturoi, până la unsul ancadramentelor uşilor şi ferestrelor şi pragurilor porţilor cu usturoi şi presăratul de sare".

În această noapte, fetele nemăritate trebuie să îşi pună sub cap 41 de boabe de grâu şi, dacă visează că le ia cineva grâul, se vor mărita.

Altădată, în această seară, se alegea o gazdă cu o casă mai mare şi se adunau fete şi feciori. Fetele aduceau un colac şi trei căpăţâni de usturoi.

"O parte dintre colaci se consumau, că organizau o noapte de petrecere. Iar un colac era păzit de gazdă casei, de femeia mai bătrână. Se punea într-o covată sau pe masă împreună cu usturoiul şi se acoperea cu o basma. Bătrână trebuia să păzească, pentru că băieţii încercau să fure din usturoi, pentru că însemna că fură din norocul fetelor. Motiv pentru care baba trebuia să fie foarte vigilenţa, de regulă avea şi o nuia cu ea", a mai spus etnologul.

Dimineaţă, usturoiul se împărţea celor care au fost în casă.

"Pe de-o parte, se semăna primăvară care urmă şi era usturoiul de leac, special, care era folosit într-o serie întreagă de practici medicale. De exemplu, îl purtau în san când plecau la drum sau petreceri că să îi apere de rele, de atingeri nefaste", a adăugat Doina Işfănoni.

Acest usturoi era folosit şi că leac de către cei care aveau negi.

În seară de Sfântul Andrei, fetele merg la o fântână cu o lumânare de la Paşte pe care o aprind şi o afundă în găleată, iar când ajunge să lumineze apă ele trebuie să spună:

"Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul în faţă apei,
Că în vis să-l visez,
C-aievea să-l văz!".

Se spune că apoi apă din fântână se tulbură şi faţă vede chipul ursitului.

Tot cele care vor să îşi vadă ursitul trebuie să stea, potrivit bătrânilor, la miezul nopţii dezbrăcate între două oglinzi şi ţinând în mâini două lumânări aprinse. În oglindă din spatele lor fetele vor vedea scene din viitorul lor şi chipul ursitului.

Se mai spune în popor că imaginea celui sortit o să îi apară şi unei fete într-un pahar cu apă în care a fost pusă o verighetă sfinţită pentru cununie. Faţă trebuie să ţină în mâna două lumânări aprinse.

În această noapte, se pune grâu la încolţit în farfurie. În acest fel, gospodării află cum va fi recolta în anul viitor şi dacă vor avea noroc. Dacă grâul va creşte frumos şi verde, va fi un an cu bucurii.

Tot pentru a află cum va fi anul următor, oamenii pun în apă ramuri. Dacă crenguţa va face repede muguri mulţi şi frumoşi, aşa va fi şi perioada ce vine.

Pentru a ţine departe spiritele rele, oamenii obişnuiau să întoarcă cu gură în jos toate cănile şi vasele din casă.

Tripsta ne spune ce tradiţii există de Sfântul Andrei şi în alte ţări.

În unele zone din Germania, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia, Ucraina şi chiar în România se toarnă plumb fierbinte în apă pentru a ghici ocupaţia viitorului soţ în funcţie de formă piesei care rezultă. Pentru acelaşi lucru, în Polonia se toarnă ceară fierbinte de la o lumânare printr-o gaură de cheie.

În Austria, pentru a-l atrage pe viitorul soţ, fetele nemăritate beau vin şi apoi recită "Andreasgebet" (rugăciunea de Sfântul Andrei), în timp ce sunt dezbrăcate şi lovesc un pat de paie.

Tot în această noapte, fetele trebuie să arunce un pantof peste umăr. Dacă acesta aterizează arătând spre uşa, faţă se va căsători şi va pleca din casă părinţilor în acelaşi an.

În Slovacia şi Cehia, fetele scriu numele potenţialilor soţi pe hârtie şi bagă bucăţile în "halusky" (un fel de găluşte moi). Prima găluşcă ce se va ridica la suprafaţă în mâncarea gătită va purta numele viitorului soţ.

Tot pe hârtie scriu numele potenţialilor soţi şi fetele din Polonia, dar acestea pun bucăţile sub pernă. Prima hârtie pe care o vor scoate dimineaţă de sub pernă va avea scris numele celui care îi va fi soţ.

În Germania, fetele pot să îşi afle mai simplu ursitul. Trebuie să doarmă dezbrăcate în acea noapte şi îl vor visa pe cel care le va fi soţ. Tot în Germania, femeile tinere trebuie să observe direcţia din care latră câinii în noaptea de Sf. Andrei, deoarece ursitul va veni din acea direcţie.